Detaliul

tanti nastea detaliu capsuni

– Alo, dă să-ți spun ceva că izbucnesc, mă trezește vocea destul de agitată a prietenei mele la celălalt capăt de fir.

– Ce s-a întâmplat?

– Mă despart de T.

– De ce? Parcă îmi spuneai că merge totul bine între voi.

– Așa credeam și eu până ieri seara. Am venit acasă, obosită, flămândă, cu torbe pline de mi se rupeau mâinile și când deschid frigiderul, văzui că nu mi-a lăsat nici o bucățică de ananas pe care l-am cumpărat din ultimii bani până la salariu.

– Calmează-te, nu e mare treabă. O bucățică de ananas nu poate fi un motiv serios de separare.

”Un fleac” – exact acest cuvânt îmi veni atunci în minte. Umblasem la multe traininguri cu specialiști de vază, citisem multe articole la tema așteptărilor reciproce în cuplu, despre cum trebuie să oferim fără a aștepta ceva în loc, aceasta și fiind de facto dragostea – pură și necondiționată. Or, majoritatea frustrărilor noastre legate de celălalt sunt de fapt doar în capul nostru, nimeni nimănui cu nimic nu-i este dator – mantre pe care mi le repetam cu sfințenie zi de zi, ajungând la starea de absolut”zen”.

Până în ziua, în care… m-a cuprins o poftă nebună de căpșuni. Vorba e că nu mănânc fructe deloc, cu excepția anume acestora, pe care mi le permit foarte rar ca pe un deliciu de zile mari.

– Trebuie să fug la serviciu, îi zic partenerului în dimineața ceea fatidică, ghereta cu fructe încă e închisă. Cumpără-mi, te rog, niște căpșuni și facem azi un ospăț pe cinste.

– Oui mon Général! Știi ce voi face? Ți le voi aduce la oficiu, dacă vrei.

”N-ar fi rău”, i-am răspuns în sine, mai ales că el știa cât de mult îmi plac și cât de rar le mănânc, iar în ziua aia chiar aveam poftă de o farfurie plină de căpșuni, gândurile purtându-mă la un adevărat dezmăț gastronomic și nu numai.

Ora 13:00 – nimic, ora 14:00 – nimic, ora 15:00 – și mai nimic… În sfârșit primesc un apel pe la sfârșitul orelor de muncă:

– Scuze, nu ți-am adus căpșunile, am adormit. M-au trezit părinții cu vreo jumătate de oră în urmă, azi voi înnopta la ei.

– Bine, nici o problemă. În drum spre casa lor, poți trece pe la oficiu să mi le aduci, îi răspund încălzindu-mi gândurile în așteptarea fructelor savuroase.

– Ah, nu, n-a rămas nimic. Le-am mâncat pe toate. Doar nu aveam să le las să se strice?

Am închis receptorul cu un nod în gât. Imediat mi-am adus aminte de acel ”fleac” de ananas pe seama căruia făceam glumițe cu câteva luni în urmă. Acum înghițeam și eu în sec, simțind cum beculețul roșu îmi bate intermitent în creier.

Pentru mulți din voi căpșunile mele vor reprezenta nimic altceva decât un alt ”fleac”, pentru mine însă, ele sunt un detaliu, iar vorba americanilor: devil is in details. 

Ferice de cei care pot observa aceste mici detalii, le pot acorda atenția cuvenită și, mai important, pot face distincția între aceste granițe foarte fragile dintre ”fleacuri” și ”detalii”.

P. S. Sunt o mulțime de moduri de a-i spune omului drag că îl iubești. De exemplu să-i lași ultima bucățică de ananas în frigider sau o căpșună în farfurie, fie ea și stricată.

Acordați mai multă atenție detaliilor, dragii mei, iar între timp, nu uităm să dăm „like” la pagina mea de Facebook – așa un mic detaliu😉.

2 gânduri despre “Detaliul

  1. O data, iarna, m-am intors obosita, inghetata, surmenata de la servici. Vineri seara. Mi-am adus aminte ca undeva aveam ascunsa o comoara de citiva 10 de ani antichitate, un wisky primit cadou de niste prieteni irlandezi, o tineam ca pe o comoara, pentru zile mari. In seara aceea, euforica, ca voi simti inevitabil gustul arzator a culturii nordice, imi arunc 2 cuburi de gheata in pahar,deschid usa de la dulap… si gasesc sticla goala. O data in viata am vrut si eu ceva mai tarisor, dar nu a fost sa fie. Lui i-a fost rusine si incomod, a invatat lectia… Din greseli invata omul! Si eu am mincat cindva ciocolata pina la ultima bucatica! Tentatie e mare🙂

    • Oooo, pichimbol, daca mi s-ar intampla mie asta, sigur ii dadeam papucii chiar atunci. Sa nu crezi o alcoolica ratata, dar pentru mine un 50 de grame salvator de whiskey face mai mult decat farfuria de capsuni. Whiskey-ele e sfant :))))). Ti-am raspuns mai in gluma, mai in serios, dar ai dreptate – noi toti invatam de greseli si toti uneori ne permitem constient sau nu sa fim un pic mai egoisti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s