OARE DE CE?

tanti nastea fiul mamei

Artur Leonidovici e un bărbat frumos. Încă… pentru că are deja puțin peste 50 de ani, dar se ține în formă. În comparație cu tovarășii săi, mai are alura ceea de macho man, pentru care unii îl invidiază, altele îl mai doresc.

Artur Leonidovici face parte din beau monde-ul anilor ’90. Prin venele lui și acum curge sângele revoluției și renașterii naționale. E gata să-ți recite poezii patriotice o noapte întreagă, declamându-ți cu acea sinceritate pură, copilăroasă și arzătoare cât de potlogărească este actuala guvernare. Apoi trece la recitaluri de dragoste, devenind un pic nostalgic.

Artur Leonidovici nu se plânge pe viață. Are trei studii superioare: filologie, antropologie și filosofie. ”Unirea, unirea e singura noastră salvare!”, strigă dumnealui bătând cu pumnul în masă în fiecare vineri la Jaba (n. r. local destul de renumit în Chișinău unde obișnuiesc să se adune la discuții și un păhărel de ceva tărișor tinerii cei de altă dată, dar și hipsterașii din prezent).  ”Voi, tinerimea, nu știți ce-i aia foamete, ce-s deportările, ce-i aia dorul după casă, dor care te roade sub coaste, care îți scoate mațele pe dos. Voi nu știți nimic!”, conchide domnia sa dând un 50 de grame peste cap.

Artur Leonidovici suferă. E singur de aproape jumătate de viață. Nu are nici dragoste, nici amor, că așa obișnuiește să se exprime: ”partide de amor”, cuvântul ”sex” părându-i-se prea trivial pentru procesul divin. Înghite în sec de fiecare dată când vede o fată frumoasă, ținându-și îndrăzneala în frâu. Doar își trece febril degetele prin părul încă destul de des și abia atins de ninsoarea timpului, țocăind mustos în fața tovarășilor de beție ”Ah, ce mândruță, ce mândruță, domnilor! Într-o zi cu soare voi avea și eu una din astea…”.

Și iată că o asemenea zi a sosit. Într-o seară însorită de vineri, la masa de alături s-au așezat mai mulți tineri, veniți de la un concert rock după un păhărel de ”ceva”.   Trăgând ușor cu urechea la discuțiile lor aprinse, spiritul rebel se trezii din somnul cel de moarte, într-un moment de maximă generozitate, Artur Leonidovici invitând junimea să li se alăture. Zis și făcut. Astfel două generații s-au unit la aceeași masă, diferența de vârstă ștergându-se ușor pe măsura băuturilor comandate.

Artur Leonidovici a pus ochiul pe o fată, Rodica. Tare drăcoasă mai era: cu o șuviță verde peste sprâncene, buze cărnoase și un tricou negru decoltat, ”merișoarele” de sub el amintindu-i fanteziile demult uitate în tinerețe. Rodica era o fată emancipată, singură și fără nici un angajament emoțional. Nu se sinchisea să-și facă parte de acele momente în viață, despre care oamenii spun că e plăcut să ți le amintești, dar jenant să le povestești. După ce ascultă cu atenție istoria singurtății a marelui titan, o cuprinse un val de mărinimie fără precedent. Punându-și ferm palma deasupra palmei lui, privindu-l galeș în ochi, îi șopti languros, suficient de tare însă, ca să audă și alții:

– Bre, Artur, bre. Uite, tu nu ai avut și nici eu nu am avut sex demultișor (n. r. spre deosebire de el, Rodica spunea lucrurilor pe nume), ce zici s-o facem. Îmi ești simpatic chiar dacă ne despart vreo 20 și ceva de ani. Și ce? Cred că încă mai ești în stare de multe lucruri grandioase, mai ales că nu am avut până acum un bărbat mai în vârstă. Hai s-o încercăm, dragule și fii sigur că Rodica te va duce pe culmi de care nici n-ai bănuit.

– Bun, zice Artur Leonidovici un pic bulversat, dar destul de înfierbântat de propunerea îndrăzneață, unde mai pui și păhărele consumate. Hai, dar când?

– Hai mâine, la ora șapte seara, la mine acasă, îi răspunde Rodica strângându-l puternic și ducându-i mâna pe coapsa sa voluptoasă.

– Of, mâine?…, bolborosește Artur Leonidovici, simțind o lejeră încordare sub șliț. Mâine nu pot, răsuflă dezolat, hai altă dată.

– De ce?!, face fata mirată și abia indignată. Auzi, bre, nu în fiecare zi o fată de 25 de ani îți propune cel mai fantastic sex la care ai putut visa vreodată. Cred că ai un motiv serios de refuz.

– Mda…, face Artur Leonidovici ușurat, vorba e că astăzi m-a sunat mămica și m-a chemat mâine la ora șapte seara la cină. Pregătește sărmăluțe și ardei umpluți, mmm…

Ce a urmat după e greu de descris prin cuvinte, strada umplându-se de tunete de hohote ale fiecărui camarad care a ascultat dialogul cu pricina, trecătorii dând nedumeriți din umeri. De unde aveau să știe ei istoria singurătății a marelui titan?

P. S. Acum atenție! Întrebare întrebătoare: oare de ce Artur Leonidovici este singur până acum?

Și dacă ați găsit răspunsul, nu uitați să puneți ”like” și la pagina mea de Facebook, acolo veți găsi mai multe istorioare decât pe site. Mulțumesc.

 

 

Un gând despre “OARE DE CE?

  1. Pingback: Oare de ce? | tanti Nastea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s