La mulți ani, tanti Nastea sau despre vulturi și transformări

eagle blog nastea

Azi e mica mea sărbătoare: blogul împlinește 5 ani – o dată rotundă – și la cât de leneșă sunt uneori la scris, chiar mă bucur că el încă mai există și încă mai este citit. Nu-mi place să fiu numită blogger, sunt mai curând un diaryst și dacă experiențele mele sunt cuiva de folos sau pur și simplu ridică dispoziția, misiunea mi-e îndeplinită.

În acest articol jubiliar vom vorbi despre rușine, frică, tristețe și metamorfoze. Vă aduceți aminte de secvența din Tom and Jerry când motanul descoperind că e păcălit de șoarece, se privea în oglindă și vedea un măgar? Păi iată ăsta și este unul dintre cele mai dificile momente pe care trebuie să le depășești. Doar că Tom simțea furie, pentru că, în credulitatea lui, era păcălit de altcineva, dar cum e să te simți când descoperi că te păcălești singur pe tine și de foarte mult timp?

Cum e să te trezești într-o dimineață frumoasă de primăvară și să conștientizezi că te-ai cam ”răsuflat”? Că trebuie să treci prin cea mai dureroasă metamorfoză posibilă, doar pentru a putea merge înainte, cale înapoi nu este. Știți ce fac vulturii la mijloc de viață, când le devine ciocul prea încovoiat, iar ghearele prea slabe? Urcă în munți unde își tocesc zi de zi ciocul, apoi așteaptă răbdător să le crească altul nou, ca să-și smulgă cu el ghearele bătrâne și slabe, iarăși așteptând răbdător, ca ulterior să-și smulgă cu el penele, pentru a crește altele noi. Și tot acest calvar de 150 de zile, doar pentru un singur lucru: supraviețuirea și încă 30 de ani de zbor înalt și semeț. (n. r. informația am aflat-o pe acest blog interesant).

O persoană dragă a plecat din viața mea și am fost eu cea care până la urmă ”l-am împins” spre această decizie. Poate îmi va spune cândva mulțumesc (cine știe?), deși acum asta nu prea m-ar încălzi. De la altele am plecat singură, convinsă în naivitatea mea că trei ani din viață îi poți șterge simplu cu radiera. Nu, fraților, nu-i chiar atât de ușor. La ceva trebuie să renunț pentru totdeauna, ceva plăcut, dar foarte mistuitor și asta e alegerea pe care trebuie s-o fac, știind foarte bine prin ce ”dureri” voi trece.

Și dacă aș spune că nu mi-e frică, ar fi mai mult decât o simplă minciună. Simt o frică atât de mare, încât pur și simplu mă paralizează, făcându-mi stomacul cât nuca. Am încercat s-o anihilez prin mai multe metode și sănătoase, și mai puțin sănătoase, în final ajungând la un sentiment și mai neplăcut – rușinea. Pe asta, oricât ai încerca, nu o poți ascunde. Ea iese pe față, dă tremur în mâini și-ți stinge luciul din ochi.

Dar fără a o confrunta, nu pot avansa, și așa cum una din armele mele preferate este umorul, pe final o să vă povestesc un banc despre noul meu început. E în rusă și necenzurat, dar atât de mult se potrivește cu starea mea de azi, limbajul licențios întotdeauna având pentru mine un farmec aparte. De altfel, după cum spunea și marea actriță rusă, Faina Ranevskaya: ”mai bine să fii un om bun care înjură sus și tare, decât un mizerabil liniștit și bine educat”. Pentru necunoscătorii de rusă, voi încerca să dau în paralel și explicațiile de rigoare.

Așadar, imaginați-vă o mare premieră la cel mai prestigios teatru din oraș. Doi actori celebri, pe deasupra amici, în timpul repetițiilor se luau mereu peste picior. Vorba e că unul din ei în mijlocul spectacolului avea următoarea replică: ”Balaguev derji meci!” (n. r. Balaguev ține-ți sabia!), spusă bineînles pe acel bariton clasic care face publicul să tresară.

– Ascultă, dragule, îi zice celălalt, sunt sigur că vei încurca numele și-l vei rosti cu ”h” în loc de ”g”. (Numele Balahuev se asociază cu un cuvânt necenzurat în rusă: ”huev”, care ar însemna ”de-a p..la”).

– He, he, dragul meu. În câte spectacole am jucat eu… tu nici măcar laptele nu ți l-ai șters de pe buze când eu deja eram vestit.

– Las’ că vedem noi în timpul spectacolului, zice pe sub mustăți artistul.

Vine ziua cea mare, cei doi, firește, încălzindu-și nițel ”inspirația” la un păhărel de vorbă.

– Ei maestre, acum chiar o vei da în bară. La cât de experimentat ești, ”inspirația” totuși te va da de gol.

– Mai vedem noi cine pe cine. Am avut de rostit texte și mai complicate decât ăsta, așa că fii pe pace, mă voi descurca.

Și iată și momentul adevărului.. Maestrul iese pe scenă, în sală liniște mortală:

Ba-la-Gu-ev… (maestrul zâmbind triumfător)… derji HUI! (n. r. ”hui” în limba rusă fiind unul din principalele cuvinte necenzurate, însemnând ”p…lă”).

Cam asta ar fi povestea de azi și dacă lăsați o urare de bine blogului, sper să ajungem să ne auzim și în următorii cinci ani.

P. S. A da, și tot azi e lansarea paginii mele pe Facebook. Nu uităm să punem ”like” și ”share”.

 

3 gânduri despre “La mulți ani, tanti Nastea sau despre vulturi și transformări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s