Asa arata diminetile mele… necenzurate. Roz si pline de lumina. Cand umbrele scad centimentru cu centimentru… milimetru cu milimetru… Azi mi-am descoperit totemul. Nu vulturul, cum credeam anterior, ci randunica… Ah, acea dulce randunica care imi prevesteste inceputul verii, dar si imi da de inteles prin zbor ca toamna e aproape…
Dar ce familista este. Se intoarce mereu acasa, la cuibul ei. Nu l-am putut distruge, chiar daca si l-a construit deasupra contorului Union Fenosa… Nici plasa pusa la ferestruica balconului comun nu a ajutat… Randunica vine oricum an de an si isi creste puii langa soneria mea.
Azi NU l-am adus pe vulturul din mine acasa… dar am savurat acest dans al randunicilor, atat de liber si atat de comunitar nu stiu cum. Doamne, ce mult mi-as dori sa preluam din comportamentul acestor pasari: dansul, libertatea si spiritul comunitatii, al familiei…
Urmaresc toate astea dupa gratii, gratii instalate la geamul de la etajul 10 dupa un incident semi-constient, semi-inconstient… E o urma uneia dintre celei mai mari frici pe care am trait-o vreodata, dar spiritul libertatii e mereu acolo sus, in cer, unde zbor si eu.
Pace!
da foarte frumos si farmecul acestor poze sunt randunicile se vede ca esti parapantista inraita e clar ca zborul inseamna libertate