DELIA MERGE LA SCOALA

E titlul unei carti pe care fata mea a primit-o in dar acum 3 ani si uite ca acum aceasta se transpune in realitate. Parca mai ieri o tineam la piept, ii schimbam scutecele, o leganam in timpul durerilor dentare, preocuparile legate de scoala fiind un moment peste vai si mari in mintea mea. Dar timpul trece neobservat de repede.

 

Deci scoala. La acest capitol discutiile si lamentarile parintilor nu mai continesc. Surprinzator pentru mine, alegerea institutiei de invatamant a venit de la sine. Este un liceu privat, care, fireste, ma bate un pic la buzunar, dar deocamdata nu regret pasul facut, iar dupa prima sedinta cu directorul si viitoarea invatatoare, convingerea mea ca sunt pe calea cea dreapta este cu atat mai mare. Si iata de ce:

 

“Anul acesta este prima data cand inregistram trei clase de-a intaia”, ne-a comunicat directorul, “Si nu pentru ca nu au fost doritori in anii precedenti, ci pentru ca imi aleg cu foarte mare grija personalul. Sunt profesori pe care i-am atras din alte raioane ale republicii, asteptandu-i cativa ani, pana ei sa-si conduca elevii  la absolvire.

 

Un profesor bun nu este cel care cunoaste foarte bine disciplina pe care o preda, ci acel care o face cu pasiune, cu daruire de sine si cu dragoste mare fata de copii. Atunci cand angajez pe cineva vreau sa vad licarire in ochi, sa vad ca omul este in stare sa trezeasca interesul elevilor. Or, generatia actuala nu se mai conduce dupa principiul “trebuie”, asa cum am fost obisnuiti noi. Ei fac ce vor si e de datoria noastra, a pedagogilor, sa-i facem sa vrea sa invete. Atunci cand copilul invata din placere, nu exista stres si sarcini complicate pentru el”.

 

In aceeasi ordine de idei, directorul ne-a indemnat pe noi, parintii, sa nu ne gonim dupa note si aici chiar am scos palaria: “Nu cumparati notele copiilor vostri, pentru ca aici asta nu merge. Va propunem sa-i urmariti, sa vedeti ce le place lor si sa-i dezvoltati in directia cuvenita. In viata nu vor conta notele, ci daca pot copiii vostri sa aplice cunostintele si abilitatile dobandite”.

 

Cu siguranta discursul directorului m-a impresionat. Scoala trebuie sa placa. Halal de acei profesori care nu stiu sa valorifice potentialul elevilor, care din propriul orgoliu isi impun disciplina ca cea mai valoroasa stiinta a lumii, fara a lua in calcul capacitatile si inclinatiile fiecarui elev in parte. Mi-aduc aminte de unii profesori de ai mei, care prin comportamentul lor, pur si simplu, mi-au distrus orice dorinta de a studia. In acest context ,rolul primului dascal este incontestabil, caci anume ea sau el sta la temelia a ceea ce eu numesc dragostea de carte.

 

Si in aceasta privinta directorul a reusit sa ma calmeze: “Cliseist, dar adevarat – prima invatatoare este ca a doua mama si asta am vazut in ochii doamnei Maria”. Nu ne-a mintit. In clipa in care ne-a salutat, eu insami m-am umplut de caldura. Stiti cum se intampla sa intalnesti femei ca painea calda? Privirea senina, vocea calma, tinuta, mimica, zambetul modest, dar deschis – toate mi-au insuflat increderea ca Deliei o sa-i placa scoala.

 

– Mami, dar la scoala intr-adevar va fi asa de greu precum povestesc alti copii?, m-a intrebat Delia inainte de culcare.

 

– Cred ca nu, cel putin nu cu invatatoarea pe care o vei avea. Si, apoi, a invata este foarte distractiv, cu aceste cuvinte, scufundandu-ne ambele intr-un somn linistit si dulce.

 

PS. Intentionat nu am dat nici un nume, or, gustul painii se cunoaste pe parcurs, am vrut doar sa va impartasesc primele impresii, care sper sa se adevereasca in timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s