ISTANBUL SAU CALATORIA „INTRE”

…тема лекции: «Нью-Йорк — город контрастов»!
— А я не был в Нью-Йорке…
— А где ж вы были?
— Я был в Стамбуле, в Марселе…
— Пожалуйста, «Стамбул — город контрастов» — какая разница — объявление перепишем, а что у вас с рукой?

Daca ar fi sa descriu aceasta calatorie printr-un singur cuvant – „intre” ar fi acela: intre Europa si Asia, intre zi si noapte, intre cer si pamant, intre galagie si liniste, intre ras si plans, intre mare si mic, intre pot si nu vreau, intre apa si foc, intre trecut si prezent, intre noi si noi, intre mine si tine…

Voi incepe de la coada. Nimic nu-i mai placut sa fii intampinat acasa de patru ochisori: doi albastri gri verzui si zambareti ca Bosforul si doi de ciocolata si dulci-amarui asemenea cafelei turcesti. Saruturile pe obraz sunt cel mai scump cadou pe care ni-l putem oferi reciproc, indiferent de toate celelalte daruri aduse de peste mare.

Deci, Istanbulul:

Revelatia Nr. 1: Nu poti cuprinde Istanbulul in trei zile – orice ar spune tripadvisor-ul – asa cum nu voi putea reda calatoria asta in trei cuvinte, iar s-o uit nici in 30 de ani.

Acum inteleg de ce in limba romana cuvantul „oras” e de genul neutru. Si cum toate se afla prin comparatie, spre deosebire de iubita mea Budapesta, Istanbulul e cu siguranta barbat. Un oras – ORAS. El stie cum sa te agate, cum sa te curteze, cum sa te rasfete, indeplinindu-ti orice capriciu, dar niciodata nu te va lasa sa uiti cine e stapanul. Vorba rusilor – чувствуйте себя как дома но не забывайте что вы в гостях. De ce? m-au intrebat colegii de serviciu. Nu stiu, mi-i greu sa explic prin cuvinte, dar pe parcurs se va intelege din articol.

Revelatia Nr. 2: Expresia „a fi turc” e folosita gresit.

Eu as da multe ca moldovenii sa poata prelua din agerimea si verticalitatea acestui popor. Turcii sunt maestri in a crea impresii. Ei fac tot posibilul ca sa atraga turistii, sa scoata din ei bani, pe care apoi sa-i investeasca in propria dezvoltare. Intotdeauna au ceva sa-ti propuna. Nu asteapta sa vina cineva sa-i descopere, sa-i asculte si sa le faca o cerere de oferta. 

Ei singuri te cheama, chiar din strada. Iti zambesc, iti fac complimente, te servesc la tot pasul cu dulciuri, ceai si cafea. Daca exista un oras unde poti cumpara orice – Istanbulul e acesta. O piata mare, sau mai bine spus, o mare de piete – colorate, aglomerate, zgomotoase, aromate… Fara un commandant alaturi, chiar si generalii de alde mine se pierd.

Cel mai mult imi place ca nu se tanguiesc. Pana si vagabonzii din strada te privesc cu un soi de demnitate si nu uita sa-ti zambeasca. Am intrat in discutie cu unul, fanatic religios pe deasupra. In timp ce-mi citea din Coran, povestinud-mi despre liderii radicalisti care i-ar impusca pe toti paganii laolalta, imi zambea aratandu-mi prin gesturi ca desi sunt haram, m-ar scuti de pedeapsa. I-am intins niste monede, pe care le-a refuzat destoinic: haram deci haram.

***

– Sorry, how in turkish is „thank you”?

– Teşekkür.

– And bye bye?

– Güle güle (n. r. se citeste gulea, gulea, cu un „l” moale). Noi incercam sa nu radem cand pronuntam cuvintele astea, dar vrei nu vrei mi se asocia cu давай до свидания.

Si totusi, astea sunt lucruri mici care fac diferenta mare si pe care mi-a placut cel mai mult sa le descopar in calatoria noastra. Amabilitatea intr-o tara straina nu ne costa nimic, in schimb recompensa e inzecita.

***

Revelatia Nr. 3: Contrastele sunt facute pentru a uni capetele, iar provocarea cea mare este sa nu te dai la provocare.

Intr-un oras cu energie exclusiv masculina, m-am simtit mai femeie ca niciodata: protejata, dar fricoasa; rationala, dar foarte emotiva; inteleapta, dar copilaroasa; darnica, dar egoista. In acelasi timp m-am gandit mult la femeile din viata mea. Cele mai scumpe. Femei pe care le iubesc si pe care uneori le urasc. Femei pe care le admir si de care uneori obosesc. Femei carora uneori as vrea sa le astup vocea din creierul meu şi pe care niciodata nu le-as stinge din inima. Ma înclin in fata lor: mama, fiicele şi prietenele.

Orasul m-a facut sa pierd notiunea timpului. Si asta din cauza granitei subtiri dintre istorie si prezent, dintre diferite culturi si religii amestecate intr-un singur cocktail shot, gustul si efectul caruia nu-l simti dintr-o singura inghititura.

Aflandu-ma in Istanbul, m-am teleportat intr-un alt anotimp. Mereu trebuia sa-mi amintesc ca e inceput de noiembrie si nu mijlocul lui mai. Cerul senin, soarele bland, copacii inca verzi, castanii infloriti si pescarusii tipand in fiecare dimineata. La nivel acustic, Istanbulul mi s-a intiparit cu strigatul pescarusilor, claxonul tramvaielor (aidoma beep beep-urilor lui Roadrunner), si osanalele transmise prin difuzoarele publice in timpul rugaciunilor. La nivel senzitiv voi spune ca cel putin o data in viata trebuie sa incercati baia turceasca. Hammam-ul este locul unde linistea capata o forma palpabila, unde tacerea e de aur, chiar si pentru guraliva de tanti Nastea.

***

– Mai aveti de floodit atata? Of, doi flooderi pe capul meu.

– Uite-te la noi. Ei cum noi doi sa tacem? Noi doar suntem kișilik (n. r. in turceasca inseamna „oameni”). Asta-i ca si cum ne-ai lipsi de verbul „a fi”.

Si cu acest raspuns au fost sterse toate provocarile anterioare. A uni capetele nu inseamna sa transformi triunghiul intr-o singura axa, ci sa formezi un cerc, in care tu esti centrul. Indiferent la ce grad se va situa celalalt, raza mereu e aceeasi.

***

Si totusi cea mai mare provocare pentru mine din punct de vedere energetic a fost Grand Bazarul, o experienta de care mult timp imi voi aduce aminte si nu tocmai placut. Acesta a fost locul unde am simtit cum mi se fura energia, la propriu. Subtil, dar concomitent agresiv, asa cum numai turcii o pot face. Targuiala e un joc la care ei te provoaca, aparent creandu-ti impresia ca cedeaza. Nu ai cum sa rezisti, mai ales daca-ti curge o parte, chiar si foarte mica, de sange evreiesc in vine. Desi nu-mi place sa ma targuiesc, trebuie sa recunosc ca negustorii turci au incins spiritul de negociator din mine. De altfel, intregul lor popor mi se asociaza cu niste carbuni aprinsi, scanteiele carora le poti citi in ochi. La prima vedere ai senzatia ca te poti incalzi, la o adiere mai mare a vantului, insa, jaraticul se incinge si te arde. Grand Bazarul te vrajeste prin mii de scantei, dar te poate mistui in flacari. Niciodata un turc nu-ti va vinde ceva la pretul de facto, fara a te antrena intr-o batalie, de parca te-ar incerca cat de крепкий орешек esti. Am simtit ca ma consum si ca am nevoie de toate resursele mele energetice – de altfel un pic slabite din cauza tuturor senzatiilor si emotiilor – ca sa nu ma dau la provocare.

Un umar puternic dintr-o parte si o gluma reusita din alta parte au fost ingredientele magice de care am avut nevoie si pentru care sunt recunoscatoare. Niciodata nu voi uita cum stateam in scuarul din fata uneia dintre cele mai vechi moschei din oras si cantam „Da cine mi-o furat maimutaaaa?” (banc pe care il voi povesti cu alta ocazie). 

Revelatia Nr. 4: Indiferent de religie, cultura si credinta, un om este intotdeauna generat de alti doi oameni.

Este un citat pe care il voi inscrie in concluziile anului 2013. Citatul apartine unui tanar turc pe nume Mucharim, cu care era de-o placere (vorba moldoveanului) sa stai la un pahar de vorba seara la terasa de vis-a-vis. Mucharim lucreaza in calitate de зазывала. Cu alte cuvinte, momeala care atrage vizitatorii. A fost mirat sa afle ca in Moldova un inginer cu studii superioare primeste un salariu pe care el il castiga timp de o zi. Pai care oras e mai plin de contraste – Chisinaul sau Istanbulul?

***

– Tot ce aud este „eu, eu, eu”. Termina atata cu „eu”.

– Dar mi-i obijduitor.

– Lasa obidele acolo, in momentul care a trecut deja. Nu te agata de roluri, moduri si asa mai departe.  Eu sa ma inglod nu vreau.

– Nici eu.

– Atunci ori suntem „noi”, ori nu mai suntem deloc, iar „noi” inseamna si a asculta, si a spune, si a tacea cand e cazul. Noapte buna.

– Noapte buna, ca intotdeauna vous avez raison.

 

Revelatia Nr. 5: Oricat de gros ar fi stratul de nori, deasupra lor intotdeauna-i soare.

Einstein nu in zadar a fost un geniu, iar eu probabil trebuia sa fiu pilot. In zbor sesizez cel mai bine „acum si aici”. Lucrurile stau clar cand stii sa dai norii la o parte, iar norii tocmai pentru asta si sunt facuti: ca sa apreciezi esenta cerului.

Intre noi lucrurile sunt clare.

PS. Intentionat am folosit acest cuvant – revelatie – pentru ca la departare de mii de kilometri, intelegi ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le faci in viata, este sa-ti ramai fidel.  Imi pare ca am spus prea multe in acest articol si totusi am redat atat de putine. Voi lasa pozele sa vorbeasca de la sine.

Această prezentare necesită JavaScript.

5 gânduri despre “ISTANBUL SAU CALATORIA „INTRE”

  1. enjoy, eu am citit-o de cyteva ori si numai dupa aia am mers in Istanbul, de care m-am indragostit. Safarli mai are ceva carti despre Istanbul, scrie frumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s