KNOCK, KNOCK, FRICA

Nastea, credința este tot ce avem ca să nu ne înecăm în prorpiul rahat. 

Crede, orice s-ar întâmpla!!!

Tu ai în tine credință, împarte-o și ține minte că acesta este instrumentul tău. Așteaptă și crede. Crede în tine în primul rând. Tu vei reuși! Tu întotdeauna ai reușit! Ai născut de două ori fără anestezie, ai îndeplinit atâtea ”misiuni imposibile”, ai trecut prin pierderi și le cunoști gustul. Nastea, eu cred în tine.

Citește de fiecare dată când te simți în pragul disperării.

Acesta este un bilețel pe care mi l-am scris eu mie însămi în carnețelul magic de care nu mă despart niciodată. Este unul din cele mai intime momente pe care le notez aici. S-a întâmplat acum șapte luni, când am aflat că sunt angajată, după o pauză îndelungată de ros rezervele din ciorap și de stat pe spinarea părinților. Cum numai mi-am trimis acest mesaj, am avut de suportat o lovitură grea sub centură, când am vrut să renunț la toate darurile, inspirațiile, revelațiile și ustanovcele (nu găsesc o traducere adecvată, dar cei care mă cunosc știu ce înseamnă cuvântul acesta și cum el funcționează).

A trecut durerea și lucrurile încetișor s-au pus pe policioară. La o petrecere cu scumpele mele cumetre am ales un biscuite chinezesc cu următoarea inscripție: ”Toate speranțele și visele tale se vor îndeplini, dincolo de toate așteptările”. Nu i-am dat prea mare importanță atunci, dar îl port mereu cu mine ca pe un talisman. Și unde dacă nu în portmoneu să-i fie locul?🙂

Cum se întâmplă de obicei, tocmai când ți-i viața mai dragă – knock, knock – bate frica la ușă: ”Who’s there?”, „It’s me. I kill you”. Azi am întrebat o persoană în care îndrăznesc să am încredere cum să fac față fricii. Iată ce mi-a răspuns:

”Frica este alimentată de neputință:

 1) nu-ti pasă de rezultat, ești imună mai ales sentimental; 

2) ești convinsă că vei reuși să depășești momentul/perioada de frică fie prin credință/misticism, fie încredere în tine;  

3) sau pur și simplu știi că nu ai de ales și trebuie să faci față.”

 

”Nastea, tu prea mult te gândești. Deconectează creierul și  trăiește pur și simplu”, râdea hârbul de oala spartă. Ușor de zis, greu de făcut.

 

Nu, nu pot fi imună sentimental, este împotriva firii mele. La capitolul încrederea în sine stau prost de tot. Credința mai curând mi se potrivește, de asta și scriu articolul în cauză. Și dacă îmi trimiteți un gând bun, voi fi mai mult decât recunoscătoare. Eu atât de mult vreau să duc la capăt cele începute, să nu las frica să mă domine și să savurez o istorie perfectă începută în niște condiții departe de a fi perfecte.

 

PS. Apropo, dimineața mea a început cu o noutate foarte bună din partea unei persoane dragi mie. Încă o ustanovcă de a mea a funcționat!

5 gânduri despre “KNOCK, KNOCK, FRICA

  1. Se spune despre stima de sine (care include și încrederea în propria persoană) că reprezintă sistemul imunitar al conștiinței. Adu încrederea lângă toată credința pe care o ai, adu-o încet, puțin câte puțin, în ritmul în care poți face asta, și te vei descoperi pe tine cea adevărată, pe tine cea care va remarca în fiecare zi că „toate speranțele și visurile mele se împlinesc, dincolo de toate așteptările”. Eu sunt sigur că așa va fi.🙂

    • Asta si fac, dar e o munca zilnica si uneori asidua, eu fiind lenoasa de felul meu. Am o bogatie mare – oamenii din jurul meu, inclusiv cititorii acestui blog, voi toti ma ajutati. Increderea in sine e un lucru foarte fragil si greu de cultivat, dar procesul a inceput. Eu chiar visez in toate sensurile🙂 si cred ca unul din visele cele mai mari este sa nu ma las prada fricilor, desi si ele isi au rolul si rostul, doar ca trebuie sa le constientizam (echilibrarea dintre inconstient si constient asta si este procesul de constientizare).

      • Așa e, fricile își au rostul lor; doar că trebuie să ni le facem prietene, nu dușmani. Să rămână cu noi în doze mici și doar atunci când avem în mod real nevoie de ele. Să ne scuturăm de vechile neiertări la adresa noastră și a celorlalți.
        Dacă era ușor să evoluăm, viața parcă n-ar mai fi avut niciun farmec.🙂 Dar, la un moment dat, când privim în urmă, descoperim ce mult am făcut pentru noi înșine.
        Contează foarte tare să ancorăm tot mai multe momente frumoase, să devină amintirile noastre principale, aduse mereu și mereu în atenția prezentului, în locul celor care ne trag în jos, ne deprimă, ne fac să spunem „nu pot, nu merit, o las baltă”.
        Nu te cunosc decât de-aici, dar am sentimentul foarte plăcut că-ți este și-ți va fi mereu din ce în ce mai bine! Că ești pe un drum de excepție în viața ta! Că vrei, poți și meriți, Nastea!🙂

  2. Multumesc mult Catalin pentru apreciere. Am si eu placuta impresie ca esti pe acelasi drum exceptional al vietii si ca o savurezi. Eu cred ca in cele din urma toate lucrurile se aranjeaza asa cum vrem, mai greu e atunci cand nu prea esti sigur ce vrei, dar si asta e o experienta, din incercari tot se invata. Invatam si evoluam, pas cu pas, uneori mai usor, uneori mai dur, important e sa apreciem viata in toate formele ei. Si desigur mai mult curaj. Apropo, etimologia cuvantului curaj vine din francezul „coeur” – inima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s