CÂND VINE ACEL MOMENT CÂND NE RĂMÂNE NUMAI OBOSEALA?

– Știți care e culmea melancoliei?

– Să cazi pe gânduri și să-ți rupi mâna.

Eu cred că astăzi o să-mi frâng un deget, nu chiar toata mâna.

– Tata, hai acasa.

– 5 secunde.

– Tataaa, hai acuuum. Mama m-a telefonat deja de trei ori.

Era fiica vecinului care încerca să-și scoată tatăl cherchelit din bodega nu departe de blocul nostru.

– Cum? gesticula vecinul meu înflăcărat în fața unui ins la fel de aghesmuit, crezi că nevasta îmi va înțelege problemele?

– Ei da! Nici pe aproape. Așa-s toate muierile.

– Tatăăă, hai acasă, scâncea fetița. Mama se va supăra și te va certa.

– Așa-s femeile, striga instigator celălalt. Tot ce știu să facă este mereu să ne cicălească. Masaj punctiform la creier.

– Știi ce calvar am la serviciu? Credite până în barbă, zi de zi mă lupt pentru a-mi menține afacerea. Și pentru ce? Ca să-i pun soției banii pe masă. Oare nu merit și eu o mică relaxare?

– Păi de ce nu mergi acasă, am intervenit nemaiputând vedea fetița plângând. Poate soția te va asculta și-ți va da un sfat bun. Și pe fată trebuie s-o duci acasă, că ea nu vă vrea certați.

– Cine? Scorpia mea, să mă asculte? Te rog! Ea imediat mă va lua la trei parale că cică beau prea mult.

– Așa e, șopti fetița printre lacrimi. Ei întotdeauna se ceartă. Mama strigă la tata, tata se duce la un păhărel cu prietenii, tata vine acasă și mama iarăși îl ceartă.

 

Un cerc vicios prin care trec sute de familii. De ce, Doamne? O întrebare ce mult timp nu mi-a dat pace să dorm. Cunosc perechea în cauză. Cândva o admiram cu o ușoară doză de invidie. Erau vecini la bloc când s-au cunoscut. Ea lucra la bancă, se îmbrăca mereu cu gust și nu te mai săturai de istoriile ei năstrușnice. El: înalt și slăbănog, cu un zâmbet modest, foarte manierat, tipul cela de bărbat numit clasicul intelectual, unul despre care niciodată nu te-ai fi gândit că se va transforma într-un alcoolic. Îi vedeam plimbându-se de mână cu cei doi copii zburdând alături. Erau glumeți și păreau că se distreză unul în compania celuilalt. Astăzi îl văd mai des cu mașina luxoasă parcată lângă „izvorul lui Bachus” de lângă casă. Ea arată minimum cu 20 de ani mai în vârstă, cu cel puțin 20 de kg în plus, îmbrăcată în niște straie care au ieșit din modă încă pe timpurile când eram eu fată mare.

Și stau și mă întreb când vine acel moment când femeile uită că sunt femei… când bărbații uită că sunt bărbați? Când vine acel moment când nu ne mai auzim? Doar femeile nu strigă de dragul strigatului, ci pentru că nu mai știu cum altfel să se facă auzite. Când vine acel moment când nu ne mai exprimăm? Doar bărbații nu beau de dragul amarului înecat, ci pentru că nu mai știu cum altfel să-și exprime liber gândurile.

Când vine acel moment când nu mai comunicăm, baricadându-ne fiecare în oala lui cu obide, fierbând până dăm în clocot, când nu ne mai rămân stropi de rușine nici măcar în fața copiilor?

Metodic și insistent clădim acest perete dintre noi cărămidă cu cărămidă, fără a încerca barem să tragem cu coada ochiului ce face celălalt zidar. Și cresc zgârâie-nori și nu rămâne decât oboseală… nesfârșită, copleșitoare oboseală…

 

PS. Pentru o persoană niciodată nu e târziu să-și pună asemenea întrebări, pentru un cuplu, totuși se întâmplă a fi prea târziu.

7 gânduri despre “CÂND VINE ACEL MOMENT CÂND NE RĂMÂNE NUMAI OBOSEALA?

  1. Pingback: What’s wrong with your men? – Alo... BEBE!

  2. E bună întrebarea. Când vine? Fiecare din noi a văzut scene similare, a trăit experiențe tangente cu cea menționată, dar nimeni încă nu a văzut când vine.

    Statisticile spun că în ultima vreme Moldovenii evită să facă familii, sau dacă le fac, durează un an, doi – și atât.

    Poate, dacă am găsi răspunsul, lucrurile s-au schimba? Sau poate nu – poate suntem prea chiori sau muți pentru a vedea sau spune?

    • Aseara m-am gandit ca nu am postat cel mai important: intr-o relatie lucrurile se fac in doi. NE cunoastem pornind de la auto-cunoastere si invatam sa comunicam, sa intelegem, sa acceptam, pentru ca din start nu stim sa facem asta. Dar mai e ceva – in doi e posibil atat timp cat inca mai este dorinta aceasta de „in doi”. Si un lucru pe care cu parere de rau eu personal am inceput sa-l invat tarziu este comunicarea, nu asa cum se preda la scoli sau universitati. A comunica inseamna si a asculta, a patrunde, a valida. Noi insa suntem de prea multe ori invatati cum sa cautam urechile potrivite.

  3. Stii, ma tem si eu uneori sa nu ajung in asa situatie. Intre lucru, copii, treburi casnice, ramine putin loc pentru Comunicare si rabdare. Din ce in ce mai putin timp. Si frustrarea creste si cercul vicios de inclesteaza si mai mult. Strig si dupa asta imi pare rau, dar stiu ca iar o sa strig…

  4. Se spune despre calitatea vieții că depinde de calitatea întrebărilor pe care și le pune fiecare dintre noi. Când ai răbdare să-ți pui întrebări, capeți și curiozitatea de a-ți răspunde la ele. Iar răspunsurile nasc noi întrebări. Paradoxal, toate astea duc pe un drum bun, curat. Liniștea, relaxarea nu se obțin cu eforturi. Ba dimpotrivă: trebuie doar să-ți dai voie să te liniștești, să te relaxezi… Iar atunci, vin gândurile bune, se instalează convingerile sănătoase, susținătoare și nu limitative…
    Pare ușoară comunicarea dintre oameni… Dar, la un moment dat, niciunul din doi nu vrea să mai comunice. Din mândrie, din orgoliu, din plictiseală… Și apare singurătatea în doi.

    • Asa e. Cunosc foarte bine sentimentul de singuratate in doi, l-am simtit pe propria piele. Mai este un moment important – depasirea fricii si sustinerea reciproca. Schimbarile intotdeauna infricoseaza, dar cand este cineva sa-ti faca shhh la ureche e mai usor. tacerea tot e o comunicare.

      • Da, ai dreptate. L-am simțit și eu. Omul se teme foarte tare de eșec. Dar, culmea, la fel de mare e frica de succes. Nici nu ne putem închipui cum e posibil. Și totuși punem în practică o viață întreagă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s