SCRISOARE CATRE CEL MAI „FRUMOS” ORAS DIN LUME

Draga Chisinau,

Voi trece deodata la subiect, pentru ca nu ma pricep la toate formalitatile astea de salut. M-am indragostit! As vrea sa-ti scriu ca de tine, dar tu doar stii ca nu pot  minti. Sufar de sinceritate patologica. Ti-am fost fidela ani de-a randul si te-am iubit cu toate pristroicele, marsutcele si razborcele din Piata Marii Adunari Nationale. In timp ce altii iti criticau uratenia, eu iti vedeam doar laturile pozitive. Si nu crede ca nu am avut cu ce sa te compar. Vazusem orase mai mici cu strazi de caldaram si munti in spate, vazusem metropole cu zgaraie-nori si mult neon, dar tot la tine ma grabeam sa revin. Pana intr-o zi in care printr-o nefericita intamplare, m-am pomenit in Budapesta. Si… m-am indragostit ca o fata mare. La prima intalnire am crezut ca e un flirt, ca nu-i nimic serios intre noi. La cea de-a doua am inteles ca relatia mea cu tine nu va mai fi la fel.

Tu, dragul meu, nu stii sa-ti pastrezi istoria, iar cei care nu-si tin minte trecutul sunt condamnati sa-l repete. Stiu ca ai fost candva frumos. De fapt, tu erai micul Paris si nu fratele tau de peste Prut. Aveai stil, clasa… un farmec al tau, inconfundabil… Stiu, stiu povestea cum ai fost mutilat si bla bla bla. Dragul meu, tu pur si simplu te-ai deselat, ca o femeie care se ingrasa dand vina pe hormoni si metabolism, fara a socoti chiflele si bomboanele pe care le haleste zi de zi. Budapesta a avut si ea de suferit, dar si-a pastrat coloana. Fiecare coltisor al ei e rasufla a cenusa. Ea isi tine minte eroii. Se intampla sa calce stramb. De exemplu, astazi am vazut un  ditamai panou publicitar cu Beyonce intins pe toata inaltimea unei frumuseti de cladiri, dar asta numai intr-un singur loc. Si apoi culoarea caramizie a cladirii se asocia cu pielea catifelata a interpretei americane. Cred ca as putea sa-i iert aceasta nastrusnicie. In timp ce tu, dragul meu, ti-ai agatat toate kitsch-urile posibile, pretinzand ca esti elegant. Sterge-ti machiajul asta strident de pe fata si lasa-ti naturaletea la vedere. Istoria vinde si nu panourile publicitare.

Dar nu lipsa de gust ma deranjeaza, ci faptul ca elementar nu te speli. Nu inteleg de ce nu-ti place sa fii curat. Daca merg doua cartiere pe jos prin centrul tau, incaltamintea din alba mi se face sura. Azi am mers desculta prin toata piata bisericii sf. Stefan si abia ajunsa la hotel mi-am dat seama ca am uitat slapii acolo. Te plangi pe cultura proasta a populatiei, dar ce faci tu personal ca sa ne educi? Nu cred ca tomberoanele si urnele de gunoi sunt mai costisitoare decat autorizatiile pentru constructii pe care le imprastii la stanga si la dreapta. Si aici sunt oameni care arunca chistoace sau hartii pe jos, dar serviciile de salubrizare reprezinta ceva mai mult decat simple cuvinte. Am vazut multi vagabonzi, dar nici un maidanez. Cersetorii nu stau pur si simplu cu mana intinsa, ci muncesc aratand performance-uri care mai de care. Nici nu ti-i jale sa le dai bani. Budapesta miroase a primavara (chiar daca nu-i simt mirosul), in timp ce tu puti. Scuzare, dar asta-i adevarul.

Tu nu-ti iubesti locuitorii, dragul meu. Nu faci nimic pentru ca ei pur si simplu sa te savureze la o ceasca de cafea. Sa-ti admire stradutele, sa se patrunda de aerul tau,  sa-si gaseasca locul lor sub soare in bratele tale. Esti inchis si inhibat … sau poate esti snob, deschizandu-ti terasele doar cand mercurul termometrelor se ridica la 30 de grade. Ne permiti sa-ti simtim binevointa doar in parcul de la Dendrarium. Unde e veselia ta de odinioara? Te lauzi ca esti ospitalier, dar nici o diversitate pe strazile tale, in afara de pizza, cafea si kebaburi. Ma multumesc si cu asta, ma rog, sunt suficient de matura ca sa nu-ti bati capul de mine, dar cum ramane cu cei mici, dragul meu? Copiii de azi sunt cei care te vor ingriji maine, iar tu le oferi atat de putine. Ai facut rost de niste terenuri de joaca si gata, te-ai spalat pe maini. Nu asa se cresc copiii.

Ce sa mai vorbim, dragul meu… Tu nu esti ca Budapesta, iar Budapesta e asa cum as vrea sa te vad pe tine: calda, calma si zambitoare. Doamne cat de rar zambesti si ce zambet frumos ai… Imi lipseste zambetul tau. Te-ai dezvatat sa te bucuri de viata. Esti vesnic grabit, revoltat, suparat. Pe strazile tale numai forfota, pe piata numai proteste si galagie, galagie, galagie. Aici oamenii merg calm… chiar daca se grabesc la tren sau avion, ei merg! Nu injura, nu se imbrancesc, nu gafaie in goana dupa ceva ce ei singuri nu stiu. Nu vezi politisti pe strada. Cu toate acestea, masinile sunt parcate la locurile cuvenite, regulile de circulatie sunt respectate, iar toata noaptea poti hoinari fara nici o frica. Asta pentru ca politisti sunt putini, dar amenzile usturatoare. Coruptie? Nu, nu am auzit.

Stiu ca mierea niciodata nu e dulce. Budapesta nu ma iubeste asa cum o iubesc eu. Intr-o zi ma voi satura de toate luminitile astea glamuroase si stradutele inguste cu flori, si de vorba asta a ei faramatoare de limba, pe care eu chiar daca o voi intelege vreodata, oricum nu o voi indragi… Si atunci voi plange dupa ulicioarele tale intunecate, si gaurile din asfalt, si gheretele hidoase cu chanson de prin urechi si dupa limba ta pe care nici romana nu o pot numi… Eu stiu ca ma iubesti, asa in felul tau si eu te iubesc (ce-i drept nu ca alta data), noi doi avem o istorie.  Si totusi, dragul meu, Budapesta ma ademeneste si nu-i ma pot impotrivi. Inca nu sunt gata sa risc, dar tot mai mult la gandesc ea. Iarta si intelege, pentru ca si eu te-am inteles si te-am iertat multe.

PS. In articolul urmator revin cu istorii de viata, a la tanti Nastea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s