1 APRILIE – ULTIMA ZI, ZIUA CEA DINTÂI

Se zice că Gemenii săptămâna aceasta, primind o lovitură după cap cu grebla, se vor plânge la toată lumea, într-un mod, cică foarte gălăgios. Ei cum să nu crezi astrelor după asta?🙂🙂🙂

Optimismul costă.

Pesimismul distruge.

Realismul… hmm… cred că este primul punct din lista mea cu lucrurile pe care aş vrea să le realizez, deşi cu mâna pe inimă, am impresia că la acest capitol voi rămâne o repetentă incorigibilă🙂.

1 aprilie e prima mea zi de muncă la noul serviciu (o dată cât se poate de potrivită pentru sufleţelul ilar al lui tanti Nastea). Exact cu doi ani în urmă am plecat de la JTV, unde nu mai revin. Televiziunea este apa în care peştele din mine înoată cel mai bine. E o meserie la care mă pricep şi-mi place. În momentul creării sale, JTV a fost un loc cu o energetică pur şi simplu magică, concetrând în jurul său, asemenea unui magnet, oameni cu totul deosebiţi.  Nu eram pur şi cimplu colegi, eram o familie, iar tot ce făceam venea din entuziasmul nostru şi un spirit de creaţie, care pe atunci păreau nemărginite. Pentru mine, personal, JTV a însemnat o şcoală de viaţă în primul rând.

Şi cum toate au un sfârşit, s-a sfârşit şi povestea noastră, pentru că oricât de frumoase ar fi iluziile, odată şi odată oamenii se trezesc la realitate, iar politica de conveier pe care au adoptat-o noii administratori este o realitate pe care n-o pot accepta. Cum să vrei să faci jurnalism de calitate în momentul în care nu eşti motivat în nici un fel? Inspiraţia pe loc gol se răsuflă ca o halbă de bere. Un angajator, căruia îi pasă de produsul lui final, va investi în resursele sale de bază – oamenii. Atunci când îi oferi un salariu pe măsură, condiţii adecvate de muncă şi o atitudine bazată pe încredere şi respect, poţi să-i ceri angajatului cele 24 din 24.

Când mă implic în ceva o fac cu toată dăruirea mea de sine, dar cel puţin în aspect profesional am însuşit că nu poţi numai să oferi, trebuie şi să primeşti. Iar pentru mine acel „de dragul să lucrezi la TV” deja nu mai este destul.

Deci de mâine, iarăşi în joc. Dacă sincer am un pic de emoţii. Mă simt ca în prima zi de şcoală, doar că cele două mere îmi lipsesc. Teoretic îmi imaginez ce am de făcut, însă practic mai puţin, dar voi învăţa rapid, sper.

Cât trăim, tot învăţăm.

PS. Şi dacă îmi uraţi succes şi gânduri bune, vă voi fi foarte recunoscătoare, pentru că de asta chiar am nevoie acum. Sunt momente când lui tanti Nastea tare-i mai lipseşte un umăr, dar deja începe o altă istorie.

3 gânduri despre “1 APRILIE – ULTIMA ZI, ZIUA CEA DINTÂI

    • Merci fooooooaaaaaarte mult. Daca sincer stomacul meu e plin de fluturasi, iar mainile imi cam tremura, pentru ca sarcina mea nu va fi una usoara si chiar este o provocare, dar eu o singura cale – inainte.

      • Fluturi e bine, bine ca nus bondari hehe aia is mai grei si te trag in jos! Zici provocari, din putinele citite de tine, am impresia ca esti o persoana ce asta si cauta, cel putin sa cresti si prfesional si nu numai. Asa ca inainte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s