SCHIMBĂRI IREVERSIBILE

Aproape 6 ani in urma viata mea s-a schimbat ireversibil. Odata cu apariţia unui copil, viaţa nu îţi mai aparţine în întregime si se produce o transformare pe care mulţi nu o conştientizează, dar ea are lor oricum.

Bunăoară, nu pot privi filme dacă nu sunt subtitrate. Ştiţi de ce? Pentru că la ora nouă seara în casa mea trebuie să fie linişte. Nu este regula mea, ci o condiţie pe care am acceptat-o ca fetele mele să adoarmă. Şi oricâte cărţi şi sfaturi am primit că cică trebuie să obişnuieşti copilul cu gălăgia, în cele din urmă am procedat aşa cum au voit ele.

Nu stau la calculator, decât în timpul când ele dorm – asta dacă sunt acasă.

Privesc Busuioc şi Noroc TV şi asta pentru că lor le place muzica populară şi nu rock-ul pe care îl ascult eu.

Cosmeticele şi bijuteriile mele stau ascunse în dulap, eu machiindu-mă pe scară sau la serviciu. Altfel nimeresc pe mâna lor şi adio.

Nu mai tricotez, nu brodez, nu mai colecţionez statuete de ceramică.

Nici o uşă din apartamentul meu nu se închide, niciodată (cu excepţia celei principale).

Oriunde m-aş duce îndrept mânerul tigăilor spre perete, ridic toate cablurile si mă asigur că fierul de călcat e cât mai departe de margine.

Toate prizele din casa mea sunt izolate.

Frigiderul meu poate di gol puşcă, dar întotdeauna în bucătăria mea se vor găsi lapte cu cereale.

În vocabularul m-au apărut fraze înaripate luate din desene animate.

În clipe de fericire absolută sau când vreau să mă calmez, îngân cântece pentru copii.

Nu ţin minte când am dormit ultima dată opt ore neîntrerupt.

Aproape tuturor copiilor le spun: „mamii”.

Nu-mi sărbătoresc ziua de naştere.

Sunt lucruri mici care fac diferenţe mari. Ştiţi ce mă frământă, însă cel mai mult? Sentimentul de vinovăţie că se întâmplă să-mi pun întrebarea: „poate nu am fost creată pentru asta?”. Uneori mă simt total sleită de puteri şi atât de neputincioasă. Sunt situaţii cărora nu ştiu cum să le fac faţă şi atunci mă întreb oare toate mamele trec prin asemenea momente? Uneori mă simt sluga propriilor copii şi e o postură la care nu poţi renunţa, doar că te-ai obosit sau săturat. Şi apoi dau peste un film lacrimogen, sau citesc nişte noutăţi mult mai dramatice, pentru că sunt reale şi mă cuprinde o frică pentru gândurile mele şi o recunoştinţă atât de mare. În asemenea clipe îţi dai seama că dai orice numai să-ţi vezi copiii vii, sănătoşi şi nevătămaţi.

PS. iată un film care m-a făcut ieri să plâng în hohote. Nu-l priviţi dacă sunteţi sentimentali/e ca mine, dar dacă aveţi nevoie de o terapie prin şoc…

 

 

 

2 gânduri despre “SCHIMBĂRI IREVERSIBILE

  1. Subscriu…eu tot trec prin asa stari, cit de schimbari…sint bine cunoscute le aplicam mereu si peste tot….iar cind fac observatie cuiva ce nu are inca copii, se uita cam de sub stresina heheh, na ca eu adica exagerez, insa eu din greseli am tot invatat.

    • Eu cred ca pana a deveni parinte e greu totusi obiectiv sa intelegi ce e asta. Imi aduc aminte cum ziceam ce nu voi face niciodata si acum observ ca tocmai lucrurile acestea le fac si incep sa-mi inteleg parintii mai bine. Educatia unui copil e o munca titanica si deloc usoara. Teoria e una, practica altceva. De cand am devenit parinte, eu deja nici sfaturi nu mai dau, fiindca inteleg prea bine ca fiecare experienta e individuala si ca retete universale nu exista, doar un singur lucru il stiu si il recomand – copilul trebuie sa simta in permanenta ca este iubit, dar deja cum se face e la discretia parintilor. Nu exista copii rasfatati, exista copii care au fost lipsiti de dragoste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s