ŞALEAI-VALEAI SAU FILMUL NOSTRU

Întârziam la spectacol şi alergam cu limba scoasă spre staţie. Purtam pantaloni în loc de rochie aşa cum ne-am înţeles, bluza ceea roşie decoltată şi ochelarii mei vintage. Eram lângă cantină, în faţa terenului de joacă al noului bloc, când mă sunaseşi să mă întrebi cât mai am până ajung. Te-am minţit că urc în maxi taxi, iar tu ca de obicei m-ai dojenit că întârzii. Ţi-am zis să nu-ţi faci griji, că spectacolul nu începe fără noi. Şi când am închis, mi-a venit… Eu nu ştiu ce sunt astea, eu le numesc flash-uri , dar de fapt reprezintă nişte imagini care se perindează în câteva secunde, dar ai senzaţia că ai văzut un film întreg. Bunăoară unii oameni se confruntă cu acest fenomen, când se pomenesc într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. Atunci ei au senzaţia că într-o clipă retrăiesc toate evenimentele, unele chiar demult uitate, dar păstrate în depozitul conştiinţei. Ei bine, eu prin aceste bliţuri văd nu trecutul, dar un potenţial viitor, deşi mai toate s-au adeverit. O fi asta vreun dar ceresc, sau un plod al iamginaţiei mele bogate nu ştiu… până la urmă există libera alegere şi numai tu poţi decide ce va fi.

Te-am văzut într-o cameră albă şi luminoasă. Purtai un pulover din alea care se poartă prin casă. Erai nemachiată şi cu părul strâns, aşa cum arată gospodinele, foarte casnică şi musiu-pusiu, aşa cum eu, apropo, nu prea te-am văzut. În privirea ta era atâta fericire şi împăcare, dar şi o uşoară notă de nostalgie, ceva de genul „eh, ce timpuri am avut noi Nastea, oare puteam noi să ne închipuim acum un an că…” şi toate astea lângă un pătuţ de lemn, în care dormea liniştit un bebeluş, iar eu venisem să-l văd pentru prima oară, gândindu-mă între timp cum s-au schimbat rolurile noastre.

„Sunt ultimele tale luni de burlăcie”, m-a străfulgerat acest gând şi am plecat grăbită mai departe.

Din noi două, tu eşti cea cu fotografiatul, eu cea cu povestitul şi aşa cum tu vei posta poze, eu voi posta secvenţe (un fel de flash-back-uri), pentru că mai presus de toate anul 2012 a fost unul al nostru. Deci, să înceapă filmul:

Ianuarie: Noi două, la un colţ de stradă, onorându-ne cele „5 minute ale poporului” după un prânz copios, aflăm că ambele ne-am pus aceeaşi dorinţă de Revelion. Dar mai întâi de toate: slăbitul! (of, şi Ducan-ul acesta cu toată dieta lui).

Februarie: Eu pentru prima dată, exasperată şi obosită, pur şi simplu fug de acasă şi te chem să mă susţii în pubul cela unde este muzică live şi bere bună. Apoi cu o sticlă de whisky ne retragem în cuibuşorul meu de nebunii, unde stăm până dimineaţa la bucătărie, sorbind încet din pahare, fumând toate ţigările şi rugumând nişte amintiri scoase din ierbar. Că de, ce mai pot face două femei solide?

Martie: După ce toţi ai mei s-au însănătoşit, m-am îmbolnăvit eu, evident, grav, evident. Şi cine dacă nu tu să-mi fi fost alături? Frumuseţea vine din interior… sau exterior? Nu mai ţin minte, dar ştiu că ajută.😉

Aprilie: Eu mă pregătesc de Paşti, tu de Paris. Antenele noastre, de altfel bine antrenate şi reacţionând cam la aceleaşi semnale, încetul cu încetul se trezesc din hibernare. Dar na, fiind femei solide, urmăm cu o disciplină de-a dreptul exemplară planurile prestabilite.

Mai: … (pauză teatrală de câteva secunde)… Ultima noapte de dragoste înainte de „plecarea” ta. Lună nouă, Jägermeister, muzică rock şi explozia tuturor planurilor prestabilite şi decenţelor de femei solide. Acele orologiilor noastre au început să se mişte în direcţia inversă şi brusc ne-am pomenit că avem 21 de ani şi că tot solidneakul nostru s-a dus naibii odată cu injectarea heroinei în vene (n. r. heroina este o metaforă, nu consumăm droguri!). A doua zi, două fetişcane dansau desculţe sub o ploaie torenţială apocaliptică, iar nouă nu păsa. Cosmosul era de partea noastră.

Iunie: Stăm la o pizzerie cu fetele noastre care s-au împrietenit pe loc, luându-se cu joaca, în timp ce noi două toastăm pentru cele mai mari realizări din viaţa noastră, trăgând câte un fum pe furiş, nu de alta, dar să nu ne prindă realizările în flagrant delict.

Iulie: Ne-am cumetrit şi poate o lume întreagă să stea în loc, noi suntem cumetre şi ne mândrim cu asta! A urmat o seară la Soroca, unde am adormit în muzica ploii, cu Nistrul şi cetatea în faţă, ambele în aceeaşi poziţie, învelite şi sărutate pe frunte de scumpa noastră fată cu draci. Apoi ea ne-a dus în cea mai minunată văgăună posibilă, unde fără electricitate şi apa centralizată, la un miez de noapte apare facebook-ul cu toţi dracii lui cu tot.

August: mmm… (o nouă pauză teatrală)… 50 de grame de cognac, Barry White şi multe înjurături la vama ucraineană. Ştii, până la urmă, acea spinare nu atât netedă, cât cicatrizată şi-a îndeplinit misiunea şi anume cea de a fi un centru de reabilitare, or de asta aveai nevoie atunci.

Septembrie: Prima noastră ceartă zdravănă când ne-am permis să ne scuipăm adevărul în faţă, mă rog şi asta trebuie să aibă loc într-o prietenie. După ce nu am vorbit o săptămână, aveam senzaţia că mi-a fost amputată mâna dreaptă. Atunci am înţeles că apa trece, dar pietrele rămân şi că „heroina” (repet, este o metaforă) trebuie eliminată odată şi pentru totdeauna din viaţa noastră.

Octombrie: … (şi aici ar trebui să urmeze interjecţiile celea scoase de americani în timpul momentelor înduioşătoare din serialele de comedie)… Iarăşi lună nouă, 50 de grame de Jägermeister, Barry White şi vama de la Leuşeni. „Să bem pentru un nou început!” am toastat atunci şi acest început a început (iată aşa un calamburcic :)).

Noiembrie: Glamuroase şi aranjate la patru ace, că de, facem parte din boemă, stăm la o super petrecere, într-un super local, ascultând o super muzică şi toastând pentru sfânta Anastasia, de altfel şi ea super, pe care în acea seară am rugat-o să te patroneze, iar ea m-a ascultat.

Decembrie:  Suntem în ajunul sfârşitului lumii, iar eu zic că acolo unde se termină un film, totul abia începe. 2012 a fost filmul nostru care are un final chiar mai bun decât ne-am aşteptat. Şi lasă toţi cei care au de însurat, să se însoare! Care au de făcut sport, să facă sport! Care au de fumat, să fumeze! Care au de băut, să bea! Noi două iubim şi asta e tot ce contează!

Şi pe final, tradiţional un cântecel care se lipeşte cum nu se mai poate de bine de tot ce am scris aici. Mai jos, pentru cei care nu cunosc limba rusă, urmează traducerea cântecului şi o scurtă istorie a lui.

Clipul este ultima secvenţă din filmul „Стиляги” (Stilaţii). Este un film despre generaţia rock’n’roll-ului din perioada sovietică. Este un film frumos cu o superbă coloană sonoră. Povesteşte despre tinereţe, aspiraţii, dragoste şi maturizare. Un film pe care îl recomand din toată inima şi pe care sper să-l găsiţi subtitrat în engleză. Eu vreau să vă traduc cuvintele din această piesă, interpretată de mult adoraţii mei Чайф, ca să înţelegeţi de ce am postat-o anume pe ea:

Nu ne alunga, nene, din scară,

Nu vom mai cânta tare,

Nu vom mai bea, nu vom înjura şi nu vom mai fuma,

Iar dacă într-o zi le vei dori singur pe toate astea, mai bine să nu ne chemi,

Azi noi ne luăm rămas bun de la el.

Eu credeam că avem în rezervă

Cel puţin 5 ani înainte.

Eu pur si simplu eram convins că o să ne mai ajungă timp

Să bem câte o bere şi să stăm la taclale.

Dar iată eu îţi văd spinarea cu inscripţia pe spate „Nu fi trist”

Mai stai, reţine-te măcar pe o zi

Şaleai-Valeai (n. r. este un adverb care tradus mot-a-mot din rusă, înseamnă „talmeş-balmeş”, în acest context, însă, este o metaforă care simbolizează tinereţea cu ale ei fără de griji, vise, speranţe, entuziasm, nebunii ş. a.)

Refren:

La revedere, dragă prieten,

Şaleai-Valeai,

Tu pleci nu ştiu cum aşa, brusc,

Şaleai Valeai,

Tu pleci fără sa-ţi iai rămas bun, tu pleci pe neaşteptate,

Deci la revedere, dragă prieten,

Şaleai Valeai.

 

Tu ştii, că nu-i chiar totul atât de rău,

Acest stil înfruntă frica,

Această epocă ciudată, rea, amuzantă

Nu ne-a făcut praf.

Hai să memorizăm feţele astea, şi plăcile au marginea ascuţită

Şi să ne aibă pe toţi în paza ei DRAGOSTEA!

Şaleai-Valeai

Refren.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s