O CĂLĂTORIE GUSTOASĂ SAU SPAŢIUL ALB ÎNTRE CUVINTE PARTEA I

Vă spuneam anterior că unul din cuvintele mele reprezentative este „revelaţie”, iar cel mai propice moment pentru ele sunt călătoriile. Aşadar 4 zile dedicate unuia dintre cele mai frumoase oraşe din Europa au fost ca o gură de aer proaspăt pentru bietul meu creieraş, sau cum le-a numit, buna şi brava mea prietenă, madam Roussel, „spaţiul alb între cuvinte”.

Budapesta – un oraş mai mult decât frumos, un oraş cald şi primitor, un oraş al eroilor monumentalizaţi la fiecare colţ de stradă, un oraş cu memorie, cu oameni zâmbitori şi cinofili (nu de confundat cu zoofili), cu vagabonzi stilaţi şi fără poliţişti. Călătoria la Budapesta a fost ca o cină copioasă şi gustoasă, pe alocuri cam greu de digerat, dar asta pentru că tanti Nastea nu are jumătăţi de măsură şi s-a scăpat niţel la frumuseţi şi bunătăţi. Dar toate pe rând.

Aşadar, drumul s-a început vesel: ca la mulidoveni, cu razborce (n.r. conflicte), program dat peste cap, climatizator aburit, miros de salam vânătoresc, cântecele lui Dzima Bilan şi bineînţeles 50 de grame salvatoare de ţuică de la nord. Totuşi organizarea proastă din partea agenţiei de turism a avut un efect pozitiv în cele din urmă, oamenii uniţi de aceeaşi durere, apropiindu-se între ei. Astfel am făcut cunoştinţă cu o familie minunată datorită căreia am avut mai multe revelaţii şi sper că amiciţia noastră să nu se încheie aici.

Ea – Balanţă, el – Gemeni, doi băieţi, unul de 12 ani – Berbec, altul de 7 – Rac = 4 stihii diferite şi 14 ani de căsnicie. Ce mi-a plăcut la ei? În primul rând, senzaţia că sunt o echipă şi asta se simte din priviri, gesturi, cuvinte. Băieţii erau unicii copii în excursia noastră şi credeam că din cauza gălăgiei nu voi suporta drumul alături de ei, dar m-am înşelat. Doi fraţi frumoşi şi interesanţi, cuminţi şi comunicabili, care nu-şi terorizează părinţii cu tot felul de „vreau pipi, vreau cacă, vreau apă şi tradiţionalul am ajuns deja?”. Doi fraţi care împart chiar şi un biscuite minuscul oferit de cineva mai mărinimos. Doi fraţi care au văzut o jumătate de lume, călătorind din faşă alături de părinţii lor. Doi fraţi care o lasă pe mama să doarmă, chiar dacă sunt flămânzi şi obosiţi, care cred că dacă tata a spus că se duc la munţi, apoi se duc la munţi şi punctum, nu cedează nici în faţa vameşului care-i corectează că „la munte” se spune şi nu altfel. Doi fraţi care ştiu deja ce e prima dragoste, korolevskaia noci la tabăra de vară (n. r. noaptea regească, e ultima seară petrecută la taberele de vară când copiii îşi fac de cap, de obicei mânjându-i pe alţii cu pastă de dinţi în timpul somnului), şi deja au un blog http://cristianlavric07.wordpress.com/. „Îţi imaginezi ce flăcăi interesanţi vor fi ei peste 10 ani?” îmi spune madam Roussel, eu automat calculând diferenţa de vârstă şi hotărând că 19 ani, totuşi e prea mult chiar şi pentru o stricată ca mine. Dar am două fete cochete şi mi-ar plăcea să se împrietenească (pragmatică cum este, tanti Nastea deja îşi caută gineri ;)).

Relaţia dintre părinţii lor (adică viitorii mei cuscri ;)) nu trebuie definită, ea se simte de la o poştă. Ambii amatori de sporturi extreme, călătorii şi animale. Un cuplu frumos în tot sensul cuvântului. Ne-am spus bancuri, istorii de viaţă. Apropo, fraza „Duşa bolit a puţca gneotsea„, parafrazată din renumitul cântec al lui Dobrânin, va intra în colecţia mea de aur a folclorului necenzurat. Îmi plăcea să-i urmăresc pe furiş: cum discută şi chicotesc între ei, cum se ţin de mână, cum se cuprind, giugiulindu-se delicat. Privindu-i, am avut Revelaţia Nr. 1: Copiii nu sunt centrul familiei, ci o continuitate a acesteia. Relaţia dintre soţ şi soţie trebuie să presupună mai mult decât casa, masa şi copiii, intimitatea dintre cei doi reducându-se nu doar la sex şi discuţii de bucătărie.

Pe drum înapoi, am aflat că ea s-a căsătorit foarte devreme, la 18 ani devenind deja mămică. Suntem de o vârstă. „Da ce, arăt mai matură?”, m-a întrebat. „Nu, îi zic, doar că m-ai luat prin surprindere”. Apoi le-am citit liniile în palme. Nu sunt chiromant, dar am nişte noţiuni generale. „Mama, de ce plângi?”, întreabă fiul mai mare. „Nu plâng, îmi lăcrimează ochii de la climatizator…. Dar şi tu, nu trebuie să zici chiar tot ce vezi”.

Şi atunci, mi-am dat seama că la toată mierea există şi un drob de sare, că în spatele acestui tablou perfect al familiei lor, există o muncă continuă şi nu întotdeauna plăcută (ca în toate familiile reuşite de altfel), că există sacrificii enorme de sine şi lacrimi vărsate pe ascuns, dar merită, chiar merită. Aici închei povestea lor şi purced mai departe.

În autobus am reluat una din obişnuinţele mele proaste de a da porecle. Îmi place să observ în oameni nişte trăsături sau calităţi, pe care din lipsa talentului de artist plastic, le redau în cuvinte. Astfel, am cunoscut doi tineri: Vselenskaia skorbi (n.r. jalea Universului) şi Franţuzcaia peciali (n. r. tristeţea franţuzească). Cel din urmă a pus ochiul pe madam Roussel, dar, bravă şi destoinică cum e, nu s-a dat la provocare😉. Tinerii şi-au primit poreclele pentru că unul nu se desparţea de I-pad-ul său şi tot o întreba pe prietena mea dacă nu este franceză (se vede că nu a văzut el femei franceze, altfel nu-i mai punea aşa întrebări, or madam Roussel, şi o spun fără falsă modestie, e de 100 de ori mai frumoasă), altul avea nişte ochi în care încape CHIAR întreaga amărăciune a acestei lumi. Organizatorii noştri, pentru că au picat testul la organizare, dar şi datorită aspectului lor fizic, imediat au fost porecliţi Koscii Nevmoruscii (n. r. denumirea ucrainească a unuia din personajele negative din poveştile populare ruseşti) şi Maria Krasa, sovsem ne krasa (n. r. un fel de Ileana Cosânzeana, deloc Cosânzeană).

Şi totuşi, în pofida drumului anevoios şi a celor 6 ore de reţinere, în Budapesta am ajuns bine dispuse, iar după un duş revigorant s-a început ceea ce noi am numit „spaţiul alb între cuvinte”, numai că despre asta vă povestesc mâine şi dacă aveţi răbdare promit să revin cu poze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s