DE CE SUNT PRIMA SAU CUM SCĂPĂM DE GELOZIE ÎNTRE COPII

Aveam cred că vreo 4 ani când pentru prima dată am pus această întrebare: „Mămica, da de ce eu nu am un frate sau o soră?”. Mama, la rândul ei m-a întrebat de ce vreau frate sau soră, la care i-am răspuns cât se poate de elocvent: „Cum de ce, mămica? Iată tu o să-mi spui să fac ordine în cameră, iar eu o să-i spun lui/ei să facă, e mai mic, aşa că o să mă asculte.” „Asta s-o crezi tu”, mi-a zis mama zâmbind. Am aşteptat 10 ani, până m-am ales cu o minunăţie de frate, iar ziua când l-am văzut pentru prima dată nu o voi uita niciodată, pentru că atunci am plâns realmente în hohote de fericire.

Avem o relaţie frumoasă, în pofida celor 10 ani diferenţă. Poate pentru că am crescut separat si suntem diferiţi ca temperamente… dar fratele îmi este prieten şi apoi vorba ceea – sângele apă nu se face. Ambii am fost educaţi că relaţiile frăţeşti sunt sfinte (da, da, anume acest cuvânt îl folosea bunelul).

Când s-a născut Delia, ajutorul lui mi-a fost indispensabil. Eu până acum mă mir cum un băiat de 16 ani putea să se plimbe cu căruciorul, lăsându-mă pe mine să fac amiaza şi asta pentru că noaptea priveam cu el filmele şi serialele pe care mi le copia din capriciul meu, comentându-le cu haz.  Una din istoriile preferate pe care i-o povestesc Deliei înainte de culcare este atunci când am mers s-o vaccinăm la 4 luni. Ne întorceam de la policlinică când am văzut cerul înnegrindu-se cu repeziciune, aerul mirosind a furtună. Aveam de mers mult pe jos şi mă temeam că ploaia ne va surprinde pe drum. Atunci fratele meu a luat căruciorul şi a zbughit-o la fugă, eu, mare şi grasă, gâfâind din urmă. Erau cam la vreo 100 de metri înaintea mea când s-au apropiat de poartă şi atunci, printre primele picături de ploaie am văzut-o pe Delia întinzându-şi mânuţele spre el. Un pic de efort şi ea deja şedea. Singurică!!! Şi acum îmi stă în faţa ochilor această imagine : noi doi, cu un bebeluş în braţe, fericiţi pentru mica ei realizare, dar şi a noastră, reuşind să ajungem acasă exact în momentul când a început să toarne ca din găleată.

***

„Mămica, da de ce voi nu m-aţi întrebat dacă eu vreau soră?”, mă surpinde Delia deunăzi. Naţi-o bună! Democraţie, nu alta. „Mămica, mai bine eu eram Victoria şi nu Delia, pe ea o iubeşti mai mult”, „De ce m-ai născut pe mine prima? Eu tot vreau să fiu bebeluş” sau „Pe mine mă cerţi, dar pe Vicuţa nu” şi alte replici de acest gen sunt nevoită să ascult destul de des. Gelozia e un sentiment căruia nu prea ştiu cum să-i fac faţă. Fiind însărcinată cu cea mică, citeam tot felul de articole scrise de oameni deştepţi despre cum să-ţi pregăteşti copilul pentru sosirea unui nou membru al familiei. Bineînţeles că am urmat sfaturile specialiştilor, încercând să atrag atenţie ambilor copii în egală măsură. Şi apoi nu-i poţi cere unui copil să se maturizeze peste noapte doar din simplu motiv că are o soră sau un frate. Uneori, însă, îmi este imposibil să mă împart în jumătate şi fără să vreau îmi scapă fraze de genul: „Delia, ce te porţi ca un copil?” sau „Vicuţa e mică, ea nu înţelege, iar tu eşti mai mare şi trebuie să înţelegi”. Fireşte că ea se revoltă, şi pe bună dreptate, dar cum să-i explici unui copilaş că uneori eşti atât de sleit de puteri că vrei măcar un pic de înţelegere din partea lui, pe când  tu de fapt eşti acea persoana care ar trebui să-i ofere această înţelegere?

Eu, la rândul meu, fiind sora mai mare, îi zic că frustrările ei îmi sunt clare şi că o să treacă timpul şi se va convinge cât e de bine să aibă surioară, că mai bună prietenă nu-şi va găsi. Doar că argumentele mele nu prea sună convingător pentru  moment. Oricum, îi zic în fiecare zi că este primul meu copilaş şi că datorită ei m-am învăţat să fiu mamă. Or, spre deosebire de generaţia părinţilor mei, pentru mine primul copil a fost planificat şi abordările în educaţie mult mai conştiente. Cu Victoria am devenit o mămică mai leneşă, dar asta pentru a-mi salva tărtăcuţa de la drumul ireversibil spre casa de nebuni. Citind la timpul meu prea multă literatură de specialitate, am ajuns să tremur de frică la fiecare pârţ mai zgomotos al Deliei şi am zis că nici chiar aşa.

Dar să revenim la oile noastre. Voi cum aţi depăşit gelozia faţă de fraţii/surorile mai mici? Mulţumesc anticipat pentru toate răspunsurile.

2 thoughts on “DE CE SUNT PRIMA SAU CUM SCĂPĂM DE GELOZIE ÎNTRE COPII

  1. Sa stii ca invidiez placut relatia voastra frate-sora, deoarece am si eu un frate cu 12 ani mai mic decit mine, insa cu parere de rau, relatia noastra niciodata nu a mers bine, mereu invinuiam diferenta mare de virsta, insa la sigur nu este acesta motivul. Dupa atitea ani, asa si nu mi-am dat seama de ce asa a fost sa fie…. insa sper sa se schimbe in viitor. 
    Am si eu doi copilasi, doi baietei si din momentul cind am venit cu cel mic acasa, am lucrat foarte minutios la acest capitol „gelozia”. 
    Citisem intr-o carte, precum aparitia celui de-al doilea copil pentru primul este o problema foarte serioasa si autoarea acelei carti a numit-o destul de dur dupa parerea mea „alungarea din rai”.
    Insa eu consider ca nu este atit de grav si atit de complicat de rezolvat acest subiect. Totul depinde de noi, parintii copiilor, si mai consider ca noi suntem obligati sa-i invatam, sa le aratam, sa educam in ei frumosul, dragostea si respectul unul fata de celalalt. Si atunci micile gelozii care fara indoiala vor aparea pe parcurs, vor parea destul de hazlii si nevinovate.
    Le doresc tuturor fratiorilor si surioarelor dragoste si pace!

    • Multumesc mult pentru comentariu. Sunt de acord si cu siguranta dragostea si comunicarea sunt pentru mine cele mai eficiente instrumente de educatie. Lucrez si eu la acest capitol cu fetele mele si sunt sigura ca vor deveni prietene.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s