MULŢUMESC SAU EU ÎL REFUZ PE VOVA

Probabil vă întrebaţi cine este acest misterios Vova? Ei, bine o să vă povestesc o istorioară picantă, în urma căreia fraza „eu îl refuz pe Vova” a devenit înnaripată, iar odată cu ea a început şi transformarea mea, spre bine! Or, după cum spunea Voltaire, tot ce se face, se face spre bine, iar nouă, moldovenilor tare ne mai place să rostim aceste cuvinte, deseori fără a pătrunde sensul lor de facto.

Aşadar, într-o seară caldă de primăvară m-am pomenit cu nişte prieteni apropiaţi într-un club de noapte la concertul de aniversare a uneia din formaţiile  mele preferate. În seara ceea Tanti Nastea s-a pornit la bal (https://tantinastea.wordpress.com/2012/05/05/balul-cenusaresei-a-la-tanti-nastea/) cu intenţia fermă de a-şi întâlni prinţul. Da, da, anume pe acel misterios Vova, care în cele din urmă nu prezintă nici un fel de mister, ci un amic cu care îmi mai permiteam să cochetez din când în când. Ca o prinţesă adevărată, nu mă puteam duce la bal nepregătită: arătam şic, iar cele 50 de grame salvatoare de konicel mi-au întărit self-estimul. Ascultam muzică bună, dansam, glumeam, dar prinţul aşa şi nu se arăta la orizont. Atunci, luându-mi inima în dinţi, i-am scris un sms. Vova mi-a refuzat invitaţia, iar dezamăgirea mea nu avea margini. Cum adică, toate eforturile mele au fost năprasnice?

Şi dacă alte femei îşi deplâng frumuşel amarul ducându-se acasă, stricata de tanti Nastea s-a dezlănţuit. Acompaniată de bunul meu Freddie cu „Show must go on” (and it went on, babe, it went on pe bune) am ridicat paharul, rugând barmanul să facă cinste prietenilor mei,  şi urcând pe tejghea am strigat cât se poate de plină de sine: „Eu îl refuz pe Vova!”. Oamenii de la alte mese m-au aplaudat, după care cineva mai darnic, ne-a făcut tuturor cinste şi am toastat încă o dată, deja toţi împreună: „Noi îl refuzăm pe Vova!!!”. Pentru o doamnă ca tanti Nastea, toată scena aia părea destul de intimidantă, dar în momentul cela puţin îmi păsa de bunele maniere, eu chiar îl refuzam pe Vova🙂, că doar n-a murit mama băieţilor.

Ce să zic… după mai multe încercări (citeşte: pozne), seara ceea totuşi a avut un end mult mai happy decât m-am aşteptat, astfel încât pe final am zis că nu, nu îl refuz pe Vova, ci chiar îi voi pune o bere că nu a venit atunci.

Iată morala acestei istorii: ori de câte ori suntem respinse, în loc să ne plângem de milă înjurând soarta, trebuie să spunem mulţumesc, pentru că întotdeauna, dar chiar ÎNTOTDEAUNA există alternative mai bune şi asta o spun cu toată certitudinea. Nu ştiu de ce nouă, femeilor – eu nefiind o excepţie în acest sens – tare ne mai place să ne agaţăm de refuzuri, făcând din asta nişte drame demne de invidiat chiar şi de cei mai mari regizori.  What for, fetelor? Ne blocăm în nişte vagoane, de cele mai multe ori frumoase doar în propria noastră imaginaţie, pe când viaţa trece pe alături, plină de atâtea culori şi posibilităţi.

Bojica, Universul, forţele divine, soarta, numiţi cum vreţi, dar să ştiţi că la orice întrebare vă frământă există 3 variante de răspuns:

1. Da,

2. Da, dar nu acum,

3. Eu am pentru tine ceva mai bun.

Recunosc, că de multe ori nu am răbdarea şi înţelepciunea de a aştepta, rupându-mi părul din cap, la modul cel mai direct. Dar vine un moment, când conştientizez că cel mai important om din viaţă sunt eu însămi şi decât fără păr pe cap, mai bine coafată şi aranjată la patru ace. Aşa că azi mă duc la un salon de frumuseţe la figurat şi la propriu😉.

Un gând despre “MULŢUMESC SAU EU ÎL REFUZ PE VOVA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s