ATUNCI CÂND TAC

Nu ştiu cum a dat lirica in mine, cam des…

La câte poezii ţi-am scris

Ţi-aş dărui o carte.

Or, sunt captiva unui vis

Himeric într-o albă noapte.

Tu nu mă laşi să mă ating

De sarcofagul minţii tale,

Dar orice zid de la Berlin

Odată şi odată cade.

Eu te sărut uşor pe frunte

Şi-ţi mângâi buzele uscate,

Îţi gâdil genele cărunte

Şi-ador pistruii tăi pe spate.

Tu mă respingi purtând armura

De falnic zeu necruţător,

Dar nu ştii cât de dulce e tortura

Să mă usuc de al tău dor.

Am încercat să plec,

Să mi te scot din minte…

N-am reuşit şi mă înec,

E prea puternic sentimentul.

Nu te mai cred, ci doar te simt

Şi planuri nu-mi permit să fac.

Un singur lucru totuşi vreau să-l ştii

Că te iubesc atunci când tac.

P.S. Da în principiu acum fac curăţenie generală… vesel.

2 thoughts on “ATUNCI CÂND TAC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s