CĂZUT ÎN(…)GER

Plămânii mi-s uscaţi de fum,

Cenuşă sufletul îmi este,

Sunt pulbere de praf si scrum,

Suflat în vânturi de poveste.

Privirea abia de are viaţă

Şi părul alb demult mi-a ars.

Port mască de nailon pe faţă

Schiţând un zâmbet larg şi fals.

Cărbunii mai mocnesc în mine

Şi se topesc vulcanii din Pompeu

N-a mai rămas nimic din carne vie

S-a rătăcit şi propriul meu „eu”.

Şi în această maladie

Eu cad în hău până la fund

Şi mă curpinde-o agonie

Şi urlu ca un monstru mut.

Dar ştiu că-arzând eu voi renaşte

Şi pene moi pe trupul meu

În aripi desfăcute se vor face

Şi voi zbura din nou la Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s