EURO 2012

Ei si daca toata lumea deja de doua zile discuta aprins finala campionatului european la fotbal, zic hai sa ma dau si eu cu parerea. Or, tanti Nastea e un microbist inflacarat inca din timpurile cand era fata mare. Cum m-am imprietenit eu cu acest sport? Simplu: jucam in ograda cu baietii, intotdeauna pe pozitia de portar (cum de nu mi-am dezbatut nasul? noroc si iscusinta🙂 ). Primul campionat pe care l-am urmarit de la A pana la Z a fost mondiala din 1998. Ma pregateam pentru examenele de admitere la facultate si in pauzele de la invatatura, priveam meciurile: singura si fascinata.

Ce-mi place cel mai mult in fotbal? Romanii strigau: „panem et circenses”!, eu insa cer doar spectacol. Nu pricep multe in tehnici si tactici sportive, dar stiu sa apreciez spectacolul, iar orice sport, fotbalul in special, pentru mine este in primul rand un spectacol si emotii bineinteles. Eu de pilda urmaresc cu atentie chipurile jucatorilor in timpul imnului si uneori stiu din start cine va castiga si plang pe final alaturi de cei invinsi. Lacrimile fotbalistilor nu se compara cu nici un serial melodramatic de la Acasa TV sau filme siropoase de genul Titanic. Astea sunt emotii pure, intense si cel mai important – traite si nu jucate.

De ce imi mai place fotbalul? Din cauza barbatilor, evident, dar mai exact a masculilor!!! 22 de barbati inflacarati si aratosi lupta cu pasiune pentru teritoriul lor (citeste: posesia balonului), aratandu-si unui altuia „who is who” si asta in fata a zeci de mii de spectatori si camere de luat vederi – ce poate fi mai mascul? (atentie – mascul si nu masculin).

Asadar, Euro 2012. Ce pot sa zic? Probabil este primul campionat inceputul caruia a fost mult mai promitator decat finalul. Primele doua meciuri mi-au potolit atat setea de spectacol, cat si poftele animalice (prietenii stiu de ce ;)) si asta pentru ca imi plac sportivii care joaca „cu pieptul pe ambrazura”. O mica paranteza: anume din acest motiv Euro 2008 pentru mine intotdeauna se va asocia cu selectionata Turciei, iar Euro 2004 cu Republica Ceha.

La patrimi, insa, mi s-a cam taiat din elan si deja urmaream campionatul din inertie, decat din placere. Cand au pierdut cehii, am zis ca nu mai am ce sa privesc si asta pana cand… l-am cunoscut pe Mario Balotelli🙂 Semifinala dintre Germania si Italia a fost cel mai interesant meci pentru mine. Principial nu-i sustin pe nemti (ei inca mai poarta raspundere pentru Cel de-al II-lea Razboi Mondial :)). La modul serios, insa, motivul este ca au o tehnica de joc prea lustruita, de parca ar fi robotizati – nemti, intr-un cuvant. Pe italieni nu-i sustin nici atata. Sa joci mereu in defensiva – plictis si nici un fel de inspiratie. Si totusi… meciul Germania – Italia a fost unul remarcabil si asta datorita unui singur jucator si unui singur gest🙂 Barbatii nu ma vor intelege pentru ca au alte perceptii, de altfel si multe femei isi vor roti probabil degetul la tampla, eu insa raman fidela ‘stricaciunii’ mele.

In clipa in care Mario Balotelli si-a scos tricoul, dupa ce a batut cel de-al doilea gol, sunt sigura ca o buna parte din auditoriul feminin a oftat (si aici deam’ la discretia fiecareia din ce motive si in ce masura). Pe mine personal nu m-a impresionat corpul lui – de parca ar fi unul turnat la otelarie – ci privirea. In acel moment, ochii lui Mario imi spuneau: „I did it”!!! El era masculul care si-a cucerit intaietatea, terenul… si nimic nu-l face pe un barbat mai atragator decat simtul propriei sale puteri, propriei victorii. Femela din mine ar fi cedat fara a clipi din ochi, deconectandu-si orice urma de ratiune, pentru ca nimic nu-i mai placut decat sa simti puterea. Dominatia suprema este dominatia dominatiei – atunci cand cel dominat este cel care domina cu adevarat si viceversa. Da, iata asa e tanti Nastea de sofisticata si stricata🙂

Finala dintre Italia si Spania mi se asociaza cu piesa „Аргентина – Ямайка” de mult adoratii mei Чайф. Eu stiam ca Spania va castiga. In timpul imnului ei deja aveau fete de campioni, in timp ce italienii erau incordati si cam disperati, dar speram, iar speranta se mai intampla uneori sa si moara. La sfarsitul meciului Balotelli plangea si asta iarasi m-a facut sa-l indragesc, desi a jucat, sincer vorbind, de-a p… oricum, momentele de slabiciune la un mascul sunt rare, de asta si pretioase. Si puteti sa-l criticati macar pana se inalbeste🙂, pentru mine  Euro 2012 se va intipari sub numele lui Mario Balotelli.

Spania a jucat frumos, nu am ce spune, dar pe final totusi un pic mirosea a batjocura. Va aduceti aminte: „не бей лежачего” (n. r. nu lovi adversarul care e cazut la pamant)? Totusi nu a fost chiar fair play, de asta si mi-a lasat finala un gust amarui.

2 gânduri despre “EURO 2012

  1. Daca n-ar fi fost scris de tine, nici n-as fi citit acest articol, pentru ca nu ma atrage forbalul decat in masura in care imi place sportul in general. Cu toate astea, avand acasa trei barbati, vrand-nevrand urmaresc si eu unele meciuri, mai ales cele cu miza mare.
    Pe Balotelli l-am vazut si in semifinale, si in finala – cu tot cu… detalii. Pe mine nu m-a impresionat, dar cat de bine te inteleg, totusi, draga Nastea!…🙂

    Si pentru ca am vrut sa aud si eu piesa pe care-o asociezi tu finalei Spania-Italia, am cautat-o. Vorbele nu le inteleg, da-mi place ritmul ei reggae… Hai s-o ascultam impreuna!🙂

    • Aceasta e formatia mea preferata din rock-ul rusesc. Piesa are o istorie deosebita. Solistul formatiei impreuna cu sotia lui sarbatoreau 30 de ani de casnicie, si nu oriunde, ci la Paris, in remarcabilul 1998 (Franta fiind gazda campionatului). Interpretul, indiferent fata de fotbal, se plimba langa turnul Eiffel exact dupa meciul dintre Argentina si Jamaica, soldat cu 5:0 in favoarea Argentinei. Vladimir Shahrin (asa il cheama pe interpret) a vazut niste jamaicani care cantau la tobele lor foarte tristi. Intre timp niste fani ai Argentinei s-au oprit in fata lor si au inceput sa danseze fluturand steagul Argentinei. Jamaicanii nu s-au lasat cu firea si bateau tobele cu si mai mare ardoare, cantau cu tot sufletul, adunand in jurul lor cam 300 de fani argentinieni. Shahrin un singur lucru a regretat – ca nu si-a luat camera de luat vederi. Chiar acolo pe loc el scrie versurile: (aici in traducere) De ce bati in tobele mele ?/ De ce dansezi in ritumurile mele? / De ce canti impreuna cu mine? / Nu vezi ca ma doare? Piesa aceasta este nu despre invingatori, ci despre cei invinsi si emotiile fanilor echipei care a pierdut. initial a fost aspru criticata in lumea muzicienilor, nimeni nu-i dadea sorti de izbanda, dar publicul larg, oamenii de rand au indragit-o si piesa a devenit hit. Iata asa – o scurta istorioara🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s