SUFLETE PERECHE

„Brida” scrisă de Paulo Coelho e o carte pe care o recomand sus şi tare. Autorul explică cum nu se mai poate de bine conceptul de „suflete pereche”. Eu nu-l voi descrie acum detaliat, citiţi mai bine cartea şi faceţi singuri concluziile. Eu vă voi povesti despre sufletele mele pereche şi ceea ce mă face să le simt.

Adevărul este că în viaţă am întâlnit mai multe femei suflete pereche decât bărbaţi. Poate pentru că la noi intuiţia este mai dezvoltată… O foarte bună prietenă de-a mea, de fapt mentorul meu, zice că nu există diferenţă pe sexe, că atunci când întâlneşti o astfel de persoană în cale nu contează genul ei şi eu îi dau dreptate. Calea mea a început într-un mic oficiu unde ne-am adunat trei femei amatoare de citit. Citeam o carte şi apoi o discutam împreună în pauzele de lucru. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţă. Ulterior am trecut în alt oficiu, doar că de data asta discutam în două, entrez nous, cât nu ne vedea şeful sau alţi colegi. Ea ştia ce se întâmplă cu mine, doar că mă lăsa să mă coc. Eu ştiam ce se întâmplă cu mine, doar că aşteptam să mă coc. Fiecare pe lumea asta are calea lui…

Un alt suflet pereche l-am îndrăgit într-o vară tumultuoasă din 2004. Am trecut prin multe, am avut şi îndoieli, dar acestea pentru că drumurile noastre sunt diferite: al meu e prin munţi spre stele, al ei e prin poiene cu flori şi miere. Ea este portul meu în care voi reveni după o lungă peregrinare şi ştiu că mă aşteaptă cu un pahar de vin roşu de la socru-său, o vorbă bună, uneori tăioasă, şi o tăcere atunci când cuvintele sunt de prisos. Nu-i pot spune multe, pentru că liniştea ei e atât de frumoasă în stabilitate, încât mi-e jenă s-o perturbez cu explicaţiile mele. Eu ştiu că ea dacă nu ştie, cel puţin simte şi asta e ceea ce contează.

Pe ea am cunoscut-o la facultate, apoi am şi lucrat împreună. Nu am simţit-o deodată, revelaţia a venit mai târziu. Într-o noapte cu lună nouă viaţa noastră a luat o întorsătură neaşteptată. Eu nu pot găsi explicaţie la tot ce ni se întâmplă, dar ştiu că acum am devenit tovarăşe de front şi surori în durere, iar durerea ei chiar mă doare. Mai mult însă mă doare faptul că nu am cum s-o ajut, iar tot ce pot să-i ofer este un umăr şi o tăcere consolantă.

Există legea atracţiei universale şi fără voia noastră, noi interacţionăm asemenea bilelor de pe masa de biliard. Uneori, când atracţia e prea mare, ciocnirea face să ne îndepărtăm în diferite colţuri. În asemenea cazuri unii ar putea să cadă în găuri şi să nu mai iasă. Alţii, însă se vor apropia stând o perioadă alături. Norocoşii vor cădea în aceeaşi gaură.

Noi, sufletele pereche, întotdeauna vom tinde unii spre alţii. Nu contează cât timp ne vom reţine unul lângă altul, important este aici şi acum.

Roşcata, fata cu draci, pupsiku, Repida, Versace şi toţi ceilalţi: eu vă simt, o să mă simţiţi şi voi cândva.

Iar pentru cei care ştiu, care simt, care s-au copt ca şi mine – vă iubesc, sincer şi pur, fără nici un motiv anume. Dragostea este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s