CEI TREI PURCEI SAU POVESTEA UNUI NAF NAF

Se dedică celor care ştiu de ce

Eram odată ca niciodată noi, trei purcei – nici surori, nici fraţi, pur şi simplu suflete pereche şi asta am simţit-o deodată. Nif Nif era cam leneş, dar al naibii de talentat si avea acea energetică şi magnetism care te ducea cu gândul în cosmos. Nuf Nuf era cult, elegant şi rafinat – snob cu alte cuvinte – dar avea un grohăit atât de dulce şi copilăros, pe care, ce-i drept îl auzeai rar de tot. Eu, bineînţeles, eram Naf Naf, dar nu vreau să mă descriu pentru că ar mirosi a laudă de sine.

Şi iată că după lungi peregrinări prin undele Cosmosului, am decis să coborâm pe pământ şi să ne construim câte o casă. Nif Nif şi-a clădit o frumuseţe de colibă din paie. Era cea mai stilată colibă pe care aţi fi văzut-o vreodată – plină de verdeaţă şi flori, unde mereu te simţeai chill out. A bătut vântul şi paiele au zburat şi Nif Nif a zburat o dată cu ele.

Nuf Nuf s-a luat în mâini şi a început să caute cele mai frumoase nuiele pentru mica lui căsuţă. El le împletea una câte una cu mare grijă şi dragoste, or căsuţa  trebuia să devină micul lui paradis. A făcut rafturi pentru toate cărţile şi  vechiturile din pod, şi-a luat draperii şi vaze cu flori, punându-le la petit terrasse din faţa casei unde-şi bea cafeaua în fiecare dimineaţă liniştit şi împăcat. Într-o zi cu soare, un lup trecând pe alături a suflat într-o doară sau nu, dar toate nuielile lui Nuf Nuf cu tot cu flori şi draperii s-au dus naibii.

Eu, Naf Naf aveam o casă de piatră în tot sensul cuvântului. Mi-am făcut doi purceluşi grozavi, găteam gustos şi mult în fiecare seara, astfel încât burtica nu a întârziat să apară şi tot ce ştiam era să muncesc din zori până-n zori. Şi parcă îmi era călduţ şi bine, pentru că nici energetică nu aveam, şi nici rafinat nu eram. Doar uneori soba mea încenuşată mai scotea câte un fum rătăcit, la care eu dădeam din mână şi-mi continuam mai departe de treabă.

Numai că noaptea târziu când nu mă vedea nimeni, când purceluşii mei dormeau, când banii erau puşi la ciorap, iar bucatele în frigider, înconjurată de cei patru pereţi de cărămidă, eu mă rugam să bata vântul, să vină lupii, să-i văd pe Nif Nif şi Nuf Nuf şi să zbor odată şi odată pe hoceag, fără a-mi punea prea multe întrebări unde voi ateriza şi ce se va întâmpla cu toată casa mea de piatră.

Soba s-a aprins, iar Naf Naf în cele din urmă s-a dovedit a fi cel mai nebun din toţi cei trei purcei.

P.S. Şi pe final tradiţional un cântecel. Freddie a spus-o atât de bine, că eu nu am ce adăuga.

http://www.youtube.com/watch?v=HgzGwKwLmgM&ob=av2e

Un gând despre “CEI TREI PURCEI SAU POVESTEA UNUI NAF NAF

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s