GELOZIE – HAINĂ GREA, CE AŞ DA SĂ SCAP DE EA

Nu ştiu cum alţii, dar eu întotdeauna mă laud că nu sunt geloasă şi chiar nu sunt!… aproape🙂

Eu consider că cine caută rahat, rahat găseşte. De aceea am o regulă de aur – să nu-l întreb pe soţiunea unde se duce, cu cine şi când va veni acasă. Vorba ruşilor: „меньше знаешь, лучше спишь” (n. r. mai puţine ştii, mai bine dormi), iar mie, după cum aţi avut ocazia de afla pe blog, taaaaaare îmi mai place să dorm. Despre verificarea telefonului mobil nici nu mai încap discuţii. Când acesta sună, mai ales în cele mai nepotrivite momente, eu prefer să ies din cameră. O altă vorbă a ruşilor: „от греха подальше” (n. r. mai departe de păcat). Nu am obişnuinţa să-i scotocesc prin buzunare, să-i sparg parola de la e-mail, skype sau mai ştiu eu ce, iar incapacitatea mea totală de a simţi mirosurile (nu e o glumă, nervul olfactiv îmi este atrofiat de la naştere) nu-mi trezeşte niciodată suspiciunea precum că a fost la alte femei (unele, cică, îşi dau seama după mirosul parfumului străin). Eu zic că omul meu trebuie să aibă un pic de spaţiu personal şi prefer să nu-mi pun prea multe întrebări…  ATÂT TIMP CÂT NU AM MOTIVE!!! Iarăşi vorba ruşilor: „не пойман – не вор” (n. r. hoţul nu e hoţ, până nu este prins). Iar dacă şi voi avea ceva de aflat, voi afla oricum, cu sau fără binevoinţa mea.

Câteva reflecţii despre geloşi (doar un punct de vedere format din propria experienţă)

Deci, eu îi împart în două categorii:

1. Persoane slabe de fire, nesigure pe sine, care nu-şi cunosc valoarea şi care, atenţie maximă, în loc să-şi îmbunătăţească calităţile morale, fizice, sexuale (mai ales sexuale şi prietenii ştiu de ce :)), preferă să-şi terorizeze întruna partenerul. Apropo, de cele mai multe ori (şi asta, iarăşi, o spun din propria experienţă), aceşti „tirani”, după scandaluri şi reproşuri interminabile de genul „aşa şi am ştiut că vei proceda, kobeliule„, în cele din urmă îşi iartă partenerul şi bine merci convieţuiesc mai departe.

2. „Îngeraşi” care pun coarne la stânga şi la dreapta, dar au o frică, uneori pur şi simplu maniacală, de a nu se pomeni în pielea încornoraţilor. Aceştia chiar sunt tirani. Ştiind prea bine ce „snoave” inventează pentru a scăpa basma curată, îşi suspectează permanent partenerii de minciună, controlându-i chiar şi în closet. Nu degeaba despre ei în popor se spune: „curvarul de curvar se teme”.

Ei bine, nu vreau să mă atribui nici unei categorii. Credeţi că sunt atât de înţeleaptă şi înţelegătoare? Nu soţie, da poveste?🙂 Aha, sceazzzz! Cu tot selfrespectul şi înţelepciunea, am şi eu momentele mele de „glorie”. Deşi gelozia mă apucă rar de tot, atunci când asta se întâmplă – păzea! Ce-i drept mă liniştesc repede şi apoi râd cu poftă de propria stupiditate.

Aşadar, în sfârşit trec la miezul acestui articol. Aseară am ieşit cu scumpa mea prietenă madam Roussel la o bere. Am stat bine de tot: într-un local plini de bărbaţi atrăgători care priveau un meci de fotbal (alţi 22 de bărbaţi nu mai puţini atrăgători🙂 ) şi întrucât avem aceleaşi gusturi în privinţa sexului opus, serata noastră s-a redus la o „foto-vânătoare” (că la o vânătoare adevărată nu putem merge împreună, or riscăm să ţintim aceeaşi pradă). Şi iată că după discuţii incitante şi ceva grade în cap, mă pornesc eu acasă cu cele mai nobile intenţii de a face revoluţii în viaţa sexuală cu soţiunea. Dar uvî… Telefonul lui mobil a sunat în cel mai nepotrivit moment şi intenţiile mele au rămas doar la faza de intenţii.

Contrar principiilor mele, l-am întrebat cine sună la o oră atât de târzie şi de ce el nu răspunde, la care soţiunea pe un ton cât se poate de nonşalant îmi zice că e cineva de la serviciu, că s-au instalat nişte servere noi la ei şi este nevoie de ajutorul lui, iar el nu vrea să-şi piardă timpul cu explicaţii. Şi aici în căpşorul meu, eu singură fiind nici pe-aproape uşă de biserică, s-a aprins un beculeţ roşu: „Aha, dacă nu vrea să vorbească faţă de mine, înseamnă că îmi ascunde ceva” şi bla bla bla în aceeaşi ordine de idei… Nu i-am făcut scandal, dar l-am lăsat înfierbântat şi dezolat în cel mai picant moment şi m-am dus la culcare în altă cameră, adormind buştean şi visând că îl înşel cu toţi bărbaţii din lume (ei, nu chiar din întreaga lume :)).

Azi dimineaţa, pe cap treaz şi raţional îmi amintesc de toate clipele când nu răspund la telefon şi nu pentru că am ceva de ascuns, ci pur şi simplu din motivul că nu am chef să vorbesc, oricine ar fi de partea cealaltă a firului. Îmi mai aduc aminte că cei de la serviciu într-adevăr îl sună uneori în toiul nopţii, după care  soţiunea petrece cel puţin 2 ore în faţa computerului, dând mărunt din buze. Îmi mai aduc aminte şi de clipele când eu eram sunată de la serviciu în mijlocul nopţii şi apoi petreceam aceleaşi 2 ore în faţa computerului, dând mărunt din buze. Şi pe final îmi mai aduc aminte cu durere în suflet, stomac şi în alt loc, care-mi este foarte drag, că revoluţia vieţii noastre sexuale aşa şi nu a avut loc în noaptea asta. Iaca aşa: nici lupul sătul, nici oaia întreagă.

M-am apropiat de soţiunea şi i-am cerut iertare, explicându-i bineînţeles motivele lamentărilor mele. El se cam bosumfla, dar în cele din urmă l-am dezarmat cu un argument beton, precum că ar trebui să se simtă măgulit că o soţie atât de frumoasă, deşteaptă şi sexoasă ca mine încă mai este în stare să-l gelozeze după atâţia ani de căsnicie.

Morala a la tanti Nastea: gelozia dozată e un sentiment sănătos, şi totuşi… stupid, iar pentru sexul eşuat chiar îmi pare rău🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s