UNDE-I MARFA, ACOLO-I…

Motto: Odată, în tumultoasa perioadă de tranziţie, când pensiile se plăteau  „în natură” (n. r. adică nu cash ci cu produse alimentare), la centrul raional se întâlnesc două babe. După ore în şir de stat la rând, celei din urmă nu i-a ajuns marfă. Prima, neştiind acest lucru, o întreabă:

– Auzi fa, da ţîe shi ţi-o dat?

– Ei, o sulă, zice baba nemulţumită.

– Ei da!!! face a doua mirată, da eu proasta iaca, am luat un sac de orez…

Dacă aţi pufnit în râs, sau cel puţin aţi înţeles sensul bancului, înseamnă că suntem cam pe aceeaşi fază. Iată de pildă cumetrele mele au râs în hohote până la lacrimi, în timp ce o colegă, destul de fragedă în experienţele sale cu sexul opus, se uita la noi mirată întrebându-se care-i poanta.

Acum stau şi mă întreb: când oare a venit acel nefericit moment când am înţeles că nu sunt eu marfa, ci ei (adică bărbaţii). O să încerc să parafrazez totul în termeni economici.

Eram eu, tanti Nastea tânără şi frumoasă (da acuma numai „şi”🙂 ), preţul meu de piaţă era destul de înalt, e şi normal: produs multifuncţional, nou-nouţ, cu gradul de uzură zero, cu termen de garanţie minim de 5 ani, ambalaj  atrăgător fără nici o fisură. Cel mai important, însă este că produsul a corespuns şi continuă să corespundă raportului preţ/calitate (cel puţin cumpărătorul lui final nu s-a plâns niciodată :)).

O schimbare majoră s-a produs în sufleţelul ludic al lui tanti Nastea. De la un timp încoace, bărbaţii au devenit pentru mine nu cumpărători, ci marfă. Poate pentru că instinctul meu de vânător a triumfat, cine ştie? Cel mai grav neobişnuit este faptul că nu mai am nevoie de flori, stele, şampanie, lumânări…  şi tot felul de chestii din astea musiu-pusiu. Marfă important să fie. Da marfă pentru mine personal înseamnă: 1. să mă facă să râd şi 2. să mă facă să râd nu în timpul (deşi se poate şi în timpul), dar după…, de satisfacţie!!!

Nu iaca, spuneţi-mi, dragele mele cititoare, chiar niciodată nu aţi avut dorinţa să ieşiţi din casă şi să vă faceţi de cap. Ceva de genul „Ehe-he-he-heeiii b..eaaa”, sulă important să fie🙂 (scuzare faţă de cei pudici). Вот и я о том же…

Da scriu eu toate astea ştiţi de ce? Pentru că am descoperit cu stupoare că pe rafturile noastre suflă vântul… Marfa bună este deficitară, iar ceea ce este disponibil nu corespunde pretenţiilor mele de cumpărător. De altfel pretenţiile îmi sunt, credeţi-mă, la nivelul modestului meu buzunar, nici cu un bănuţ mai mult. Aşadar, nu-mi pot permite marfa de lux, dar nici ширпотреп nu accept. Unde este „mijlocul de aur”?, vă întreb cu disperare.

Ap’ iaca până la urmă morala à la tanti Nastea: soţul tot e marfă, sulă important să aibă (iertată să-mi fie exprimarea îndrăzneaţă)🙂🙂🙂

Da la voi cum este ori numai eu sunt aşa de stricată?

6 gânduri despre “UNDE-I MARFA, ACOLO-I…

  1. Mi-am adus aminte de un banc (poshlyi, nu pentru urechile tuturor). Cica s-a luat o pereche, iar ea mincare nu face deloc si tot ii spune iubitului ca sa faca dragoste in loc de mincare, la dejun, prinz si cina. La un moment dat, barbatul mort de foame (si frig), sta un picioare cu “treaba” pe calorifer. Intra iubita si intreaba “Ce faci scumpule”, iar el nemultumit “Iaca, incalzesc prinzul” 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s