CITESC BLOGURI – CITEŞTE BLOGURI

Motto: Dragă cititorule, dacă nu ai timp, treci deodată la ultimul alineat al acestui articol (da, da, cel marcat cu Bold).

Eu nu ţin minte când şi cine m-a învăţat să citesc. Asta nu ştiu cum s-a întâmplat de la sine, poate datorită absenţei televizorului în casa noastră, mama fiind nevoită să-mi citească în fiecare seară, pentru a nu ştiu câta oară, cărţile preferate. Altfel, creierul meu zbuciumat încă de pe acele timpuri, nu vroia să se deconecteze. Mai mult, am descoperit că mama mă poate astfel distra şi în timpul mâncării, eu fiind un copil taaaaare вредный la mâncare (mai bine mâncam atunci bine şi acum rău, dar asta e o altă bubă), nu acceptam nimic de ale gurii fără o poveste citită în timpul acestui anevoios proces, nu pur şi simplu citită, ci povestită într-o manieră teatrală, cu intonaţie carevasăzică.  Of, sărmana mamă ţine minte şi acum pe de rost „Mica Vrăjitoare”, „Manşon, Jumăgheată şi Barbă de Muşchi”, „Buratino” (n. r. analogul lui Pinochio), „Cipollino” şi „Pepi Ciorap Lung”. Cărţile acestea, scrise în limba „moldovenească” cu alfabet chirilic, le păstrez şi astăzi cu cea mai mare sfinţenie, deşi pe fiica mea nu o impresionează, iar eu nu insist, ибо cred cu desăvârşire că dragostea de carte nu trebuie impusă.

În casa noastră cărţile nu se citeau, cărţile se „mâncau”. Părinţii mei îşi dăruiau unui altuia cărţi, ca mai apoi să facă schimb cu ele (cum fac americanii cu porţiile comandate în restaurante: ia o bucată de la mine şi dă-mi o bucată de la tine), discutându-le apoi seara la bucătărie. În familia mea deseori răsunau fraze şi cuvinte înaripate, sensul cărora l-am înţeles abia după ce am „mistuit” şi eu biblioteca părintească. La buneii mei, apropo, situaţia era şi mai gravă, bunelul meu fiind ferm convins că papucii noi pot răbda, da iaca o carte nouă nu. Şi aşa cum cărţile nu mai încăpeau pe rafturi, bunica mea – de altfel fire  foarte inventivă – a început să le transforme în piese de mobilier. Astfel, banca la care îmi pregăteam temele era făcută din cărţi, la fel ca şi toate noptierele şi chiar laiţa de la balcon.

Culmea este că în copilărie nu-mi plăcea cititul şi asta pentru că eram impusă s-o fac, în caz contrar fiind considerată un pierde-vară irecuperabil. Plăcerea a venit pe la vreo 12 ani, când mi-am petrecut toată vara la VILĂ (scriu acest cuvânt cu majuscule, deoarece vila are un loc aparte în memuarele lui tanti Nastea, deci în curând pe blog). Pentru mine, căpetenia paţanilor din ogradă, VILA, situată bineînţeles în afara oraşului şi ruptă de ramurile telecomunicaţiilor, reprezenta un exil unde singura ocupaţie interesantă era serialul „Dallas” difuzat de 2 ori pe săptămână la TVR1 şi abia abia perceptibil de antena noastră (nu mai ţin minte cum se numea, dar ştiu că pe vremurile celea era considerată una tare блатная). Din neavând ce face, am început să citesc cărţile care nu şi-au făcut locul în apartamentul bunicilor nici măcar ca piese de mobilier, fiind astfel aduse la vilă. Şi uite aşa am dat de gustul cititului, un gust care m-a făcut dependentă pe viaţă de acestă ocupaţie.

Eu citesc oriunde: la serviciu (trăiască Internetul cu bibliotecile lui on-line gratuite), în transportul public, în timp ce iau masa şi bineînţels la WC, locul unde, apropo, cititul este cel mai plăcut (prietenii ştiu de ce :)). Eu nu sunt un cititor rafinat, eu citesc orice: de la clasică până la romane de bulevard, de la SF până la biografii şi documentare, de la romane poliţiste până la romane siropoase din alea numai pentru „muieri”. Mai pe scurt, orice lucrare care îmi poate dezbate creierul de la dialogurile cu tanti Nastea (de altfel anume lor şi le datorez acest blog). Reuşesc să citesc chiar şi în locurile unde s-ar părea că nu am ce citi, de exemplu, când mă duc la cineva în ospeţie şi mă apucă, Doamne fereşte, vreo „cufuare” (Trăiască ingredienţii ai tot felul de detergenţi şi deodoranţi folosiţi în closete).

„Şi nu voi ca să mă laud/Nici nu voi să vă-nspăimânt”, dar la facultate eram una dintre puţinele studente eliberate de la colocviile la Literatura Universală, cele mai grele colocvii ever. Asta aşa tanti Nastea хочет блеснуть умом (eheei, da lui tanti Nastea numai dă-i motiv să se laude ;))

Ладно, nu despre asta e articolul. Da articolul meu iată despre ce-i. În ultimul timp am constatat faptul că nu mai citesc cărţi. Ori că bietul meu creieraş este suprasaturat de informaţie, ori că sufleţelul pribegit al lui tanti Nastea caută senzaţii noi – nu ştiu… Cert este că anul trecut, am citit prea puţine cărţi, ca să vi le pot recomanda. În schimb, am descoperit un alt soi de „beletristică” şi anume BLOGURILE! De altfel, una dintre cele mai mari schimbări din viaţa mea a avut loc graţie unui blog, dar despre asta altă dată.

Nu-mi plac blogurile politice, darămite ale politicienilor. Am mai spus-o şi o mai spun – tanti Nastea este APolitică. Recunosc că „răsfoiesc” blogurile vedetelor de la noi, deja mai mult din curiozitate. Citesc şi blogurile colegilor de la Jurnal, dar nu le voi enumera aici. Îmi plac blogurile blogherilor populari la noi (iertată să-mi fie tautologia), a la http://posmotrel.eu/http://iongrosu.com/,http://vladaciobanu.com/ttp://luchianiuc.com/blog/ şi http://bloguvern.md/. Sunt băieţi (şi fete) tineri, talentaţi care au ceva mai mult decât nişte simpli gărgăuni în cap. Pe unii din ei chiar îi cunosc personal, întrucât грызли гранит науки împreună. Bravo, într-un cuvânt.

Şi totuşi, pentru suflet citesc alte bloguri, şi asta pentru că autorii lor, pe lângă „о высоком, об исскустве”, îmi divulgă şi unele crâmpeie din viaţa lor, repet nu a societăţii ca ansamblu, ci a lor, a muritorilor de rând. Voi începe cu blogul scumpei mele madam Roussel (şi îmi rezerv dreptul să o numesc doar eu aşa) http://alobebe.wordpress.com/. Mai multe nu voi adăuga la acest capitol, că mă vor învinui unii de cumetrism🙂 Îmi place foooooaaaaarte mult blogul lui Marcel Spataru http://www.marcel.md/ pentru că este un bărbat cum mai rar întâlneşti pe la noi. „Şi frumos, şi deştept” – asta-i despre el, numai Doamne fere, să nu mă interpretaţi greşit. Îmi place şi blogul lui Vitalie Cojocari http://cojocari.ro/, mai ales datorită postărilor dedicate soţiei (asta tot la noi, cu părere de rău, mai rar întâlneşti). Igor Guzun şi http://aiciscriu.eu/ mă atrage prin jocul de cuvinte irepetabil pe NET-ul moldav. Un blog pe care întotdeauna îl citesc cu plăcere este cel al lui Dumitru Marian http://pretenzzii.net/, are omul acesta stil şi e priceput la ale lui. E cinic, dar într-o manieră care nu deranjează, fără patos, mai pe scurt strongly recomand.

Bine, acum voi trece la esenţa acestui articol şi iertaţi-mă dacă v-am plictisit cu un intro prea lung (aşa e tanti Nastea asta – limbută🙂 ) Recent am descoperit un blog, de la care nu mă pot rupe deja a doua zi, citindu-l, ca să zic aşa, din scoarţă în scoarţă. Este un blog despre femei, pentru femei, dar tare popular la bărbaţi şi eu înţeleg de ce. Este blogul pe care aş fi vrut să-l realizez eu, blogul pe care intenţionam să-l realizez eu, blogul care redă tot ce nu pot reda eu pe acest blog, întrucât identitatea lui tanti Nastea este deja  deconspirată. Şi totuşi, promit că aventurile mele vor fi dezvăluite uşor uşor, ca să nu moară deodată rudele mele din cauza unui atac de cord. Aşadar: 

Voilà http://mcheburashkina.livejournal.com/  Strongly, very strongly recomand să-l citiţi dacă nu aveţi ce face. Doar că trebuie să vă previn că blogul este în limba rusă, întrucât autoarea acestuia locuieşte în Sankt Petersburg. 

P.S. Dragii mei blogheri, iertaţi-o pe tanti Nastea că nu v-a pus pe blogroll, asta pentru că sunteţi atât de buni, încât nu aveţi nevoie de promovarea mea (aşa încerc eu să-mi găsesc scuze pentru că nicidecum nu pot însuşi toate opţiunile wordpress-ului :))

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s