REVELION 2012 SAU CE TREBUIE SĂ-ŢI DOREŞTI DE ANUL NOU

Motto: Еврей поймал золотую рыбку. Рыбка ему естественно говорит: „Исполню три желания только отпусти меня”. „Так в чем  проблема? Хочу молодую красавицу жену, виллу на Майами и миллион доларов в Швейцарском банке – это значит раз…”

Intro: În fiecare an, de Revelion îmi pun dorinţe, fiind ferm convinsă că aceastea se vor realiza. De exemplu, în 2003 m-a străfulgerat gândul să mă mărit şi taki da, m-am măritat, aducându-mi aminte de dorinţa râvnită abia la sfârşitul anului. În 2007 mi-am dorit un copilaş sănătos şi acesta nu a întârziat să apară pe lume (ce-i drept un pic peste termen, dar sănătoasă şi frumoasă). În 2010 mi-am dorit să slăbesc şi să-mi găsesc un serviciu interesant. Ulterior una a reieşit din alta, dar asta e o altă poveste. De asemenea în primele clipe ale lui 2010 mi-am dorit să rămân însărcinată şi văzând că mai bine de jumătate de an s-a scurs, iar rezultate zero, am pus dorinţa pe o policioară a conştiinţei mele până în anul următor. În anul următor, însă, mă gândeam deja la copilaşul din burtică, să se nască sănătos şi frumos şi aşa a fost. 2011 va rămâne pentru mine Anul VICTORIEI, cel mai dulce iepuraş din lume. A sosit şi 2012 – anul care bagă în sperieţi o lume întreagă cu scenariul său apocaliptic – anul în care mi-am dorit cu totul altceva decât aveam de gând.

2012 a fost primul nostru revelion în patru. Am vrut să fie unul special, plin de linişte şi pace în suflet, căldură şi intimitate în dormitor, şampanie şi icre roşii în stomac: deci, unul pe care să-l ţin minte toată viaţa. Nu ştiu dacă rugăciunile mele au fost ascultate, dar cu siguranţă 2012  a fost unul dintre cele mai remarcabile, din seria „asta se poate întâmpla doar mie”.

Aşadar, după cum vă spuneam SUPER-MEGA-EXTRA acvariul nostru aştepta ingredientul principal: peştii. Pe data de 30 decembrie, TATA, plin de sine, mă anunţă că peştii deja pleoscăie în noul lor „habitat”, motiv pentru care se reţine  cu băieţii la o bere (vorba ceea: это дело надо отметить). Berea bineînţeles nu a fost una, nici două, nici măcar trei… iar „reţinerea” a trecut treptat în venitul foarte devreme acasă, adică la 6 dimineaţa.

Ca o soţie înţelegătoare, îl las să doarmă până mai târziu, dar la 11, deja nu am încotro şi-i solicit ajutorul, întrucât nu mă isprăvesc cu cele două prinţese, care vor să-i facă mamei ziua şi mai plină decât este. TATA, în culmea fericirii că peştii nu au murit chiar în prima zi, dă înţelegător din cap şi se duce la o pipă. Între timp descopăr cu stupoare că „Moş Crăciunul” nostru nu a cumpărat darurile pentru copii, aşa că pun repede răcitura la fiert, încarc maşina de spălat, o adorm pe cea mică şi fuga la magazin. Despre cât e de greu să cumperi un cadou pentru copii, un articol aparte în curând pe blog.

Când mă întorc acasă, cu limba scoasă, dar cu speranţa că măcar rufele sunt întinse pe uscător, îl văd pe TATA cu halba de bere în mână, holbându-se fericit în „neantul” albastru şi la locuitorii acestuia, destul de stresaţi ca să iasă din ascunzătorile lor. E de prisos să spun că din curăţenia mea generală nu a rămas nici urmă, iar produsele aşa şi aşteptau cuminţele în frigider.

O soţie şmecheră ar băga totul în p…da m…sii, şi-ar aduce chipul în ordine, şi-ar turna şi ea un păhărel şi ar admira împreună cu jumătăţica dragă noul membru al familiei. Eu, însă nu sunt o soţie şmecheră, ci una care împărtăşeşte nişte idealuri prea sofisticate pentru a fi urmate. Şi aşa cum repet, nu sunt o soţie şmecheră, cel mai simplu lucru, la care m-a dus capul, a fost să fac un очередной scandal. TATA atâta şi aştepta, ca s-o şteargă bucuros de acasă împreună cu cea mare, lăsându-mă cu toate idealurile cu tot.

Înghit în sec şi-mi dau seama că nu am ce-i face. Scenariul e bine cunoscut şi de atâtea ori repetat, încât finalul nu mă poate surprinde în nici un fel. Nu-mi rămâne decât să mă iau în mâini şi să duc lucrurile începute la un bun sfârşit. Cea mică între timp dă semne că ar vrea să doarmă, aşa că o culc în pătuţul ei unde adoarme liniştit.

Şi acum urmează partea cea mai interesantă a Revelionului 2012. Nu mă întrebaţi cum şi de ce, dar s-a întâmplat ca eu, ducând gunoiul, am încuiat uşa cu lacătul care poate fi descuiat doar dinăuntru. Astfel, în pijama şi ciupici, fără telefon mobil, bani sau altceva, m-am pomenit în faţa unei uşi blocate cu un bebeluş în casă, care, Slava Domnului, dormea în pătucul ei. Şi toate astea se întâmplă cu mine, seara pe 31 decembrie când toată lumea are o singură grijă pe cap – cum să rămână trează până la cele 12 bătăi ale orologiului.

Cu coada ochiului observ noua vecină, singura noastră vecină (cu care încă nu am reuşit să fac cunoştinţă) ieşind din apartamentul ei cu o pungă mare în care abureau bucatele. Cu ochii plini de lacrimi, abia legând cuvintele între ele, o rog să-mi dea telefonul pentru a-l suna pe TATA, mama sau oricine altcineva care să mă ajute.

TATA, ca de obicei după certurile noastre, nu răspunde la telefon. Mama, ca de obicei după certurile mele cu TATA, începe să mă dojenească. Eu, ca de obicei, nu am timp s-o ascult, închid receptorul şi încerc frenetic să caut soluţii. Lacrimile curg şuvoi, înjurăturile abia se reţin pe limbă, vecina speriată îşi cere scuze că trebuie să plece, fiind aşteptată de şoferul de taxi. Eu rămân singură şi disperată, rugându-mă Victoriţa să nu se trezească în răstimpul acesta. Peste câteva clipe aud ascensorul şi glasul Deliei. TATA s-a întors, aflând de la vecină ce s-a întâmplat.

Nu vă pot reda ce simţeam în acel moment şi nici nu trebuie de redat… Sunt sentimente pe care nu mai vreau să le simt…

Am sunat la poliţie, pentru că nici un alt serviciu particular nu răspundea la apelurile noastre (de, lumea sărbătoreşte). Le-am explicat că avem un copil mic care e blocat singur în casă. Ei, foarte amabili de altfel, ne-au întrebat ce vârstă are copilul, după care ne-au zis că maşina e pe drum. Din propria experienţă, ştiu că acest „maşina e pe drum” e o noţiune foarte relativă, eu însă le trimit cea mai pozitivă energie posibilă, rugându-mă „drumul” să fie unul foarte scurt, iar somnul Victoriţei unul foarte dulce.

Nu ştiu cât timp s-a scurs, dar într-un final fericit, au sosit trei băieţi frumoşi şi zdraveni, ca trei voinici, care au început lucrul cu „nu vă temeţi, totul o să fie bine” şi acest „bine” din gurile lor suna foarte convingător. În 5 minute uşa a fost descuiată, iar eu fericită, iar băieţii mulţumiţi, iar TATA oprit acasă, iar Delia dezamăgită că nu pleacă nicăieri, iar Vicuţa în siguranţă, cel mai important însă, că eram din nou toţi împreună, nu contează în ce stare, dar împreună.

După ce am intrat în casă, mi-am turnat un 50 de grame (mai bine spus 100) pe care l-am dat peste gât fără nici măcar o încreţitură şi am zis că nu mai scot o vorbă până în 2012. M-am dus la bucătărie să termin bucatele începute, lăsând fetele în grija lui TATA şi a peştilor care între timp s-au acomodat cu noul lor „habitat”.

La 19.45 îl găsesc pe TATA sforăind sub brad, Victoriţa mototolind un calendar în gură, iar Delia în noua ei rochiţă „de priţesă” dormind deasupra laptop-ului. I-am culcat pe fiecare, sărutându-i uşor şi am mers la bucătărie, singură, în pijama şi ciupici, cu televizorul pe postul preferat, lumânări aprinse, şampania destupată, tartinele cu icre roşii aranjate pe talger şi portocalele curăţate. În timpul celor 12 bătăi ale orologiului mi-am dorit un singur lucru: cele rele CHIAR să se spele, iar cele bune să rămână bune (şi poate încă un dram de dragoste doar pentru tanti Nastea). Acelaşi lucru vi-l doresc şi vouă.

La mulţi ani, dragii mei!

P.S. Morală a la tanti Nastea: dacă vreţi un revelion fericit, niciodată nu ieşiţi şi nu lăsaţi partenerul să iasă pe data de 30 decembrie🙂

One thought on “REVELION 2012 SAU CE TREBUIE SĂ-ŢI DOREŞTI DE ANUL NOU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s