LA TAIFAS CU FILOZOFII

Frânturi de discuţii cu Delia la o ceaşcă de ceai, în timp ce tata şi Victoriţa dorm.

– Mămica, da eu ce te-am învăţat?

– Tu m-ai învăţat să fiu mamă. Eu nu ştiam cum e să fii mamă până tu să apari la mine în burtică. Aşa că tu ai fost învăţătoarea mea.

– Da Vicuţa ce te-a învăţat?

– Vicuţa m-a învăţat să fiu o fiică mai bună.

– Asta cum, mămica?

– Datorită ei am înţeles câtă răbdare, bunătate şi dragoste are mămica mea (bunica Victoria) faţă de noi. Victoriţa avea să fie Victoriţa anyway, adică oricum, chiar dacă tu nu ai fi sugerat numele acesta. Şi ştii de ce? Pentru că este puţinul pe care-l putem face pentru a-i arăta cât de mult o iubim şi pentru că aş vrea ca noi toate să semănăm măcar un pic cu ea.

– Da ce te-a învăţat bunica Victoria?

– Bunica Victoria m-a învăţat să fiu femeie. Ea întotdeauna îmi zicea că băieţilor nu le plac fetiţele care veşnic se simt rău, se plâng pe soartă şi sunt nemulţumite de viaţă.

– Da ce fel de fetiţe le plac băieţilor?

– Lor le plac fetiţe care zâmbesc chiar dacă le este greu pe suflet şi care tratează orice problemă cu umor şi…. care se mai prefac uneori că le este bine, ca să le facă pe plac, dar despre asta când vei creşte mare.

– Mămica, dar bunelul Sergiu ce te-a învăţat?

– Hmm, bunelul Sergiu, adică tăticul meu, m-a învăţat  să fiu copil… şi să nu uit niciodată de copilul din mine…

– Cum asta mama, copilul din tine?

– Ştii că mămica mereu îţi spune că te înţelege foarte bine atunci când te superi sau vrei să te joci… Păi asta datorită faptului că mămica ţine minte foarte bine cum gândea şi ce simţea atunci când avea vârsta ta. Şi iată că acum noi două permanent ne jucăm şi ne spunem unei alteia tot felul de istorii. Cu alte cuvinte, mămica a crescut, dar tot copil a rămas.

-Aaa… Mămica, da papa ce te-a învăţat? (n. r. aşa îl numim pe bunelul meu din partea mamei, din. fr. „papa”)

– Papa, m-a învăţat să-mi fac un nume, pentru că numele este cel mai de preţ lucru pe care îl poate avea un om. Apropo ştii ce se creează timp de o viaţă, dar se poate strica timp de cinci minute?

-Mmmm… Îngheţata?

-Ha, ha, păi îngheţata nu se face timp de o viaţă.

– Da, dar se topeşte repede, timp de cinci mintune (n. r. încă mai încurcăm pronunţia unor cuvinte🙂 )

– Se topeşte, dar nu despre asta îţi spune mama. Ceea ce faci timp de o viaţă, dar poţi strica timp de cinci minute este RE-PU-TA-ŢI-A, adică părerea şi respectul oamenilor faţă de tine.

– Da bunica Vera (n. r. bunica mea) tot te-a învăţat despre Retitaţie, da?

– RE-PU-TA-ŢI-E. Şi asta tot. Ea m-a învăţat să fiu tolerantă cu tine (deşi nu prin propriul exemplu), şi m-a învăţat să fiu disciplinată şi asta chiar prin prorpiul exemplu.

– Asta cum mămica: prin propriul exemplu?

– Asta înseamnă că ea singură a fost şi este foarte disciplinată şi eu uitându-mă la ea, mi-am dorit să fiu la fel.

– Da badea ce te-a învăţat? (n. r. badea este fratele meu)

– Badea m-a învăţat să fiu o soră bună.

– Asta cum eu o învăţ pe Vicuţa, da?

– Da. Eu până a apărut frăţiorul, eram uneori egoistă şi capricioasă, dar datorită lui, am învăţat să sharuiesc (n. r. un slang introdus de tata, din eng. „to share”), adică să mă împart cu cei apropiaţi şi să-i ajut la nevoie. Iată de ce pe voi două vă învăţ să fiţi cele mai bune prietene, fiindcă noi cu tăticul când vom fi fooooooaaaaaarte bătrâni şi vom pleca în Ceruri, voi două o să fiţi una pentru alta şi sprijin, şi alinare.

– Mama, dar tata ce te-a învăţat?

– Tata m-a învăţat probabil cele mai multe. M-a învăţat să fiu soţie şi să iubesc aşa cum nu am iubit niciodată.

– Aşa cum pe mine şi pe Vicuţa?

– Nu, dar asemănător. Tata m-a învăţat că adevărata dragoste nu se măsoară în cuvinte sau în gesturi romantice (deşi şi asta trebuie), ci în sacrificiile pe care le poţi face pentru persoana iubită, fără a-i cere ceva în schimb.

– Şi să bei bere?

– Hmm… cu părere de rău, şi să beau bere.

– Mămica, nu-i frumos ca fetiţele să bea bere.

– Ştiu, puiule, dar mămica foarte puţin şi foarte rar. Aşa, numai ca să pun un strop pe limbă. (n. r. mint şi nici nu roşesc – şi asta tot tata m-a învăţat).

– Mămica, daa… daa… hai mai spune-mi cine şi ce te-a învăţat.

– Lista e luuungă, mamii, iar ora deja demult e de culcare, mâine continuăm.

Îi zic, iar în sinea mea, se rânduiesc, asemenea unei pelicule de cinema, toţi oamenii de la care am avut ceva de învăţat şi lista e chiar una foarte luuuuuunga, iar ora e chiar foarte târzie, iar eu sunt chiar prea obosită, aşa că vă spun „Noapte bună”.

Un gând despre “LA TAIFAS CU FILOZOFII

  1. Frumos🙂 Eu tot ma gandeam zilele astea la oamenii din viata mea si la cat de importanti sint.
    PS: pastreaza copilul din tine, deoarece numai el te ghideaza cum sa fii un parinte bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s