ЧТО ТАКОЕ СОВЕСТЬ И КАК С НЕЙ БОРОТЬСЯ SAU TANTI NASTEA SE MĂNÂNCĂ

Motto: Cel mai mare al meu duşman sunt eu însămi.

Mi-i curios cui concret i se adresa Eminescu în poezia „Criticilor mei”? Eu ştiu că un critic mai feroce al acţiunilor mele decât eu însămi nu există. Probabil în fiecare din noi este ascuns un viermişor pe care îl alimentăm regulat cu tot felul de regrete şi remuşcări: „iarăşi am mâncat după şase seara şi pe de asupra ciocolată”, „iarăşi îmi rod unghiile”, „iarăşi m-am apucat de fumat”, „iarăşi am cheltuit banii puşi de o parte”, „iarăşi am servit bere”, „iarăşi am întârziat la serviciu”, „iarăşi nu m-am dus la sport”… şi lista poate continua…

Aşa se întâmplă că socoteala de acasă niciodată nu coincide cu cea din târg. Este un lucru absolut firesc, iar psihologii din occident au inventat chiar şi un termen – „flexibilitate”. Adică, nu este vorba că nu-ţi respecţi planurile, dar cică eşti „flexibil” (iaca-i drept🙂, numai ce am strănutat).

Nu ştiu cum pe voi, dar pe mine această „flexibilitate” mă mănâncă tocmai până la măruntaie. Ca multe alte femei, eu mi-am dorit să fiu mămica perfectă. O mamă perfectă, în accepţiunea mea, este una care stă acasă minimum un an cu bebeluşul, care renunţă la toate viciile pentru a-şi alăpta copilul cât mai mult timp posibil, care confecţionează singură tot felul de jucării şi accesorii pentru dezvoltarea neuro-motorică, care le pregăteşte picilor tot felul de surprize şi inventează poveşti cu zâne pentru a le da copiilor o lecţie de educaţie, care exclude absolut toate alimentele nesănătoase gătind doar pe aburi, care caută reţete cât mai năstruşnice pentru a-i convinge pe cei mici să mănânce brocoli, în loc de pelmeni…

Ei bine, de la zis până la făcut e o cale foooaaaarte lungă, iar eu se vede că m-am oprit undeva la jumătate de drum. Am ieşit la serviciu când Delia avea 6 luni, acum fiind nevoită să procedez la fel. Fetiţele mele nu au putut savura laptele matern, eu înţărcându-le foarte devreme. Fiind o fire sensibilă şi pe alocuri nevrotică, nu pot face faţă stresurilor altfel decât a mă apuca din nou de unele obişnuinţe proaste din trecut. Din lipsă de timp surprizele şi jucăriile hand-made rămân un vis nerealizat, iar oboseala cronică îmi cam seacă inspiraţia atunci când vine vorba de poveştile cu zâne. Cel mai grav, însă este, că zilele trecute Delia a avut o intoxicaţie gravă care i-a afectat pancreasul, ceea ce arată că prea mult timp am închis ochii la bomboanele şi ciocolata pe care o mânca înainte de culcare. Toate aceste gânduri mi-au măcinat stomacul la figurat şi la propriu, astfel încât m-am pomenit cu acul de la perfuzie în venă şi un pumn de pastile înghiţite în loc de dejun.

„It’s all about flexibility”, vor spune americanii. Într-un mediu concurenţial pe care îl avem astăzi şi într-un stat care-mi plăteşte ceva mai mult de 500 de lei  pentru îngrijirea copilului, eu sunt nevoită să mă gândesc la carieră. Şi asta pentru că am 30 de ani, iar din urma mea vin o mulţime de tineri care au mai multă energie, entuziasm, creativitate, ce să mai… sunt mai frumoşi la urma urmei (o fi tanti Nastea într-o formă destul de bună, dar tot nu are ţâţele lui Kate Moss, vorba lui Data Tutashkin:) ). Şi atunci când trebuie să lucrezi o zi întreagă şi să-ţi faci bine meseria, nu-ţi rămân puteri pentru alăptat, mai ales când pe piaţă ai o alegere atât de bogată de înlocuitori ai laptelui matern. Iar ca să economiseşti timpul şi să ajungi mai repede cu capul pe pernă, recurgi şi la semifabricate în speranţa că stomacul te va mulţumi „sănătos”. Asta se numeşte „a fi flexibil”, a fi în pas cu timpul…

Şi uite aşa, cineva se uită la tanti Nastea şi vede un fel de „supergirl”: şi bani face, şi copii creşte, şi casa-i curată şi masa-i aşezată, şi soţul fericit şi chiar uneori mai trage o ocheadă la vreun chelner frumuşel atunci când iese cu prietenele. Şi numai tanti Nastea ştie ce dureri de stomac are şi cât costă cu adevărat această „flexibilitate”. Dar să nu credeţi că mă plâng, Doamne fereşte. You je know je că „supergirls don’t cry”.

P.S. Sunt femei (de alde bunica mea) care se bat cu pumnul în piept că le reuşesc pe toate: şi serviciu bine plătit, şi copii sănătoşi, şi mâncare gustoasă, şi casă aranjată, şi soţi fericiţi… Pe naiba… sunt la fel de горе „supergirls” ca şi tanti Nastea. Dar poate greşesc, cine ştie?

http://www.youtube.com/watch?v=n2ida4TQuAc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s