ISTORIA UNEI BĂŞINE SAU MOLDOVA – ZONA CREPUSCULARĂ

Motto: Aţi intrat în zona crepusculară. Nu încercaţi să înţelegeţi cum decurg lucrurile în Moldova. Aceasta este dincolo de limitele unei gândiri normale.

Intro: Articolul de mai jos este o alegorie. Autorul nu poartă vină pentru persoanele care s-au identificat cu personajele din articol.

Închipuiţi-vă că un nene bătrân şi gras de peste ocean, din prea multă bunătate sau neavând ce face cu banii sau mai ştiu eu din ce motive meschine sau nu prea, vine în Moldova ca să schimbe „provodca” (n. r. reţeaua electrică) la nişte blocuri care de pe timpurile lui Brejnev nu au văzut lumină. Nenea vine cu foooaaarte mulţi bani pe care intenţionează să i le dea unui alt nene, ca şi cum stăpânul acestor blocuri. Nenii se rad pe faţă, îşi lustruiesc pantofii, îşi pun papioane şi cheamă o grămadă de lume să-i vadă cum semnează contractul. Numai că nenea cel bogat îi hâtrişor la ale lui şi nu dă toţi banii deodată, ci în rate, numai după ce stăpânul blocurilor va face „smeta” (n. r. planul financiar) şi „planeorca” (n. r. planul de lucrul) obligându-se mort copt, să respecte contractul. „No problem”, îi spune nenea nostru, şi după ce s-a scărpinat la ceafă vreo jumătate de oră, numărând pe degete cam ce are de făcut, îşi încordează singurul muşchi funcţional (şi anume cel rectal) şi prin 2-3 scremături naşte un aşa numit buget.

Nenea cel bogat nu numai că-i şmecher, dar şi foarte democrat. El vrea ca totul să fie corect şi echitabil. Astfel toţi locatarii blocului trebuie întrebaţi dacă vor sau nu „provodcă” nouă, ce fel de „provodcă” vor şi dacă nu cumva această „provodcă” le scade potenţa🙂 Şi totuşi, democraţia-i democraţie, dar brânza-i cu bani, aşa că nenea cel bogat de peste ocean spune că până la urmă provodca va fi aşa cum vrea el. Vorba ceea: cine are capica, acela comandă muzica. Şi dacă tot e şmecher şi foarte democrat, nenea cel bogat angajează un brigadir, tot de peste ocean, care să facă o schemă super mega extra la noua provodcă şi să înveţe muncitorii noştri cum s-o instaleze. „Mare treabă”, se gândeşte brigadirul şi angajează un „prorab” (n.r. diriginte de şantier) de la noi care a mai lucrat pe la blocuri vechi fără lumină. Ca lucrul să meargă mai bine este chemat un „velikii” consultant, şi el de peste ocean, care să înveţe prorabul cum să schimbe provodca. „Iaka нашли дурака, se gândeşte prorabul, nu da ladna, se apucă de lucru că banu’ în ziua de azi на дороге не валяется” şi angajează muncitori care nemijlocit vor umbla din casă în casă întrebând oamenii despre noua reţea electrică.

Acum închipuiţi-vă aşa o situaţie: Un muncitor vrea să tragă o băşină în unul din apartamente şi taaaare se teme ca nu cumva să se aprindă gazul de la scânteiele firelor electrice. El, acest muncitor, scrie repejor o fiţuică către prorab, că aşa se „pologhează” conform contractului. La rândul său, prorabul trebuie să scrie o scrisoare oficială către brigadir, numai că el nu are timp şi, pe de-asupra, nu prea se înţelege cu brigadirul, aşa că încearcă să obţină permisiunea neoficială a nenelui nostru (acela care şi-a pus papion şi a semnat contractul). Nenea nostru îi dă un răspuns neoficial într-un mod oficial că nu are nimic împotrivă, dar acesta totuşi trebuie să ceară permisiunea brigadirului, că aşa e procedura. Prorabul îi scrie un raport întreg brigadirului unde îi explică detaliat de ce muncitorul  vrea să tragă o băşină, care sunt pericolele acestei băşini şi ce măsuri trebuie luate ca această băşină să nu dăuneze nimănui, inclusiv muncitorului. În loc să scrie o frază prin care acceptă sau respinge cererea prorabului, brigadirul scrie 10 pagini prin care explică detaliat de ce NU el este persoana în drept să dea asemenea permisiuni. Prorabul se supără rău de tot pe brigadir şi îl ameninţă că rupe contractul.

Între timp muncitorul nostru stă şi rabdă, băşina, cum s-ar spune, „îi на подходе”. Velikii consultant îl întreabă de ce nu s-a băşit până acum, că nicăieri în contract nu scrie că el trebuie să aştepte şi că acum e momentul cel mai oportun pentru a trage băşina. „Bliiiiin”, se gândeşte muncitorul, parcă şi argumentele consultantului sunt logice şi băşina parcă nu-i atât de greu s-o tragi, da „что-то я очкую”(vorba aia din Nusha Russia). „Да ты успоКОЙся”, îi spune consultantul, totul o să fie băţ. „Băţ tak băţ, dar prorabul mi-e mai scump”, se gândeşte muncitorul şi ţine băşina din răsputeri să nu iasă.

Cearta dintre brigadir şi prorab continuă. „Wăi, eu îţi spun că oamenii noştri nu înţeleg ce înseamnă „fire energo-economice cu un grad înalt de automatizare”, strigă prorabul gata să i se spargă vânele pe gât, „ei pricep numai высоко şi низко-вольтный кабель”. „Dar nu este corect, strigă la rându-i brigadirul, noi trebuie să informăm oamenii cum se cuvine”.

În timpul acesta nenea nostru cel bogat îl întreabă pe al nostru cu papion cum decurg lucrările. Acesta îşi ridică degetul alene de pe mouse şi forţându-şi singurul muşchi funcţional (vă mai aduceţi aminte care?) dă un sunet la brigadir. Brigadirul îşi aduce aminte de raportul muncitorului şi uitând de mesajul lui precedent, fără măcar să taie o virgulă, o trimite triumfător lui nenea cel cu papion: „Mol, iaka vedeţi noi lucrăm de cu zori”.

Întrucât trebuie să arate că singurul muşchi funcţional într-adevăr funcţionează, nenea cel cu papion taie fiecare cuvânt din raportul muncitorului, punându-l să scrie un nou raport, potrivit tuturor canoanelor, adică unul unde „nu 2+3=5, da 3+2=5”, aţi priceput diferenţa?

Muncitorul nostru, încercând să facă faţă tuturor sfaturilor consultantului despre cum să tragă băşina, rescrie întregul raport, pe care îl trimite iarăşi prorabului, apoi brigadirului, apoi nenelui cu papion. Într-un final fericit „ţidula” ajunge în mâinile nenelui cel bogat şi gras de peste ocean, care după o luuuungă deliberare asupra faptului de ce în raport scrie că „3+2=5 şi nu 2+3=5”, timp în care mai trage şi el vreo două pârţuri din alea zgomotoase, decide totuşi să-i permită muncitorului să tragă băşina.

În sfârşit!!! ALELUIA!!! Numai că între timp muncitorului i s-au răsuflat toate băşinele, dar şi cablurile elecrice nu mai fac scântei aşa că nici o băşină nu mai prezintă pericol.

P.S. Aţi înţeles măcar ceva din cele scrise mai sus? Dacă nu, atunci nici nu încercaţi. Dacă da, apoi aşteptaţi partea a doua… despre cum cumătru Vasile şi cumătru Ion au hotărât să schimbe provodca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s