SU(P)CA SAU CÂT AVEM DE GÂND SĂ FIM LEGUME?

Intro: Deşi tanti Nastea nu se ţine de politică, uite că o mai apucă uneori inspiraţia.

– Supa încă nu e gata, rosti alene căpcăunul întins pe lijancă.

Alături de el un ceaun mare se leagăna uşor deasupra unor vreascuri fumegânde. Deşi confecţionat dintr-un material bun, ceaunul, negru de funingine, deja are crăpături. Se vede că pe bucătar nu prea îl interesează în ce stare a ajuns vasul. Încă e funcţionabil şi asta contează. Alţi doi căpcăuni „vrăjesc” deasupra ceaunului.

– Da uite că face bulbuci deja, a ripostat unul din ei.

– Taci că Ţesătorul ştie ce zice, rânji celălalt cu o mutră de aligator, el supa asta ştii de câţi ani o fierbe?

– Ei las’ că nici eu nu sunt novice, zise supărat căpcăunul, ştiu eu cum prepară el supa. Dregătorul alege produsele, le potriveşte, le ticseşte, iar Ţesătorul stă pe lijanca ceea a lui, ascuns de ochii lumii şi doar îi şopteşte când trebuie să dea focul mai tare.

„…Un nou val de scumpiri se aşteaptă în urma creşterii preţului la gazul natural…” anunţă o voce grăbită de la televizor. Din când în când, câte un bulbuc mare se ridică la suprafaţă spărgându-se zgomotos.

– Mdaaa vine iarna, suspină nostalgic căpcăunul cu mutra de aligator, e anotimpul meu preferat. Supa cel mai bine se fierbe iarna. Legumele se murează în vin sau rachiu şi nu mai sunt în stare să facă bulbuci. Acum se vede că focul e prea încet şi nu au reuşit să se aburească ca lumea.

– Tu ia seama la foc, întinse de pe lijancă Ţesătorul, să n-o păţeşti ca Dregătorul vreo doi ani în urmă. Eu tot îi şopteam să dea focul mai încet, să mai ridice capacul, că legumele au nevoie de aer, da el tot pe-a lui: că-i moare feciorul de foame şi tot cere şi cere mai multă supă.

– Dapu shi, eu să-l las pe feshioraşul meu fără dobavcă? dădu din celălalt colţ al camerei Dregătorul. Eu je îs oteţ ori shi naiba? Măi paţani, ian ascultaţi amu la mine. În dela asta a noastră glavnaia să pui capacul când faci supa. Capu of, shi mai duhneşte… nish nu te poţi uita la dânsa. Iaca eu, eu când eram aşa ca voi, la sheaun, apu am pus capacul şi gata, tăt o fost ghini, da amu nu-nţeleg shi fasheţi. Ba buneţi capacul, ba scoateţi. Ba puneţi sare prea multă, ba nu puneţi deloc. Măi, oleacă de opredeleonosti trebuie să shibă, că tuda siuda nică treabă nu fasheţi.

-Aha, mare treabă ai mai făcut şi tu, întinse Ţesătorul. Dacă nu mai ascultat, supa a dat în clocot şi o bună parte s-a vărsat pe plită. Iată acuma poftim, ia şi împarte ceaunul cu ăştia doi.

– Chm, chm, tuşi delicat Dihania, ca formă şi ca caracter (n. r. nu mă pot abţine să nu plagiez din „Scrisorile lui Buraga” JTV) suntem trei. Vă rog să băgaţi de seamă că o bună parte din legume sunt aduse de mine.

– De tine? întrebă cu sarcasm Ţeposul. Mda… toate animalele ca animalele, numai tu la noi nu-ţi schimbi năravul, tot Dihanie ai rămas. Asta eu ca jurist v-o spun (n. r. o nouă plagiere din „Scrisorile lui Buraga” JTV). Ei, da ce să mai vorbim. Supa fierbe, da noi stăm şi ne jucăm de ţara-n bunghi.

„…Alegerea Preşedintelui Statului va fi amânată după ce nici un candidat nu a prezentat dosarul complet până la expirarea perioadei de înscriere…”, aceeaşi voce grabnică se aude de la televizor. 

Bul, bul, bul, bul, bul,bul… sute de bulbuci mărunţi se ridică ritmic la suprafaţă, spărgându-se în unison.

– Nu ştiu ce vă place vouă, începu să vorbească căpcăunul de lângă ceaun, amestecând între timp legumele, dar eu personal prefer fasolele. Cu ele supa capătă o aromă deosebită. În plus, acestea fac bulbuci mari, dar absolut inofensivi.

„… Un nou val de proteste în faţa Guvernului. Maia Laguta şi Asociaţia „Salvgardare” au ieşit din nou în stradă…”, se auzi din nou vocea de la televizor cu o notă de ironie abia perceptibilă.

– Da mă cam balonează fasolele astea ale tale, rânji căpcăunul cu mutră de aligator. Mie îmi trebuie carne, muuuuuultă carne. Uite atunci, îţi voi pregăti o supă de milioane. Doar ţi-am zis că sunt culinar, da tu „păpuşar, păpuşar”… Asta Ţeposul cu nepot-su să se joace de-a păpuşile, mie carne să-mi dai!

– De unde să-ţi iau carne? Eu carnea am vândut-o căpcăunilor de peste hotare, iar supa noastră trebuie să fie dietetică. Aţi auzit nătărăilor? Nici un gram de grăsime în supă!!! Legumele trebuie să fie fără nici un gust, miros, formă… Mai pe scurt, să fie numai bune pentru pireu. Dacă apar probleme, să şti că eu mă spăl pe mâini! Aţi auzit, nătărăilor?

-Sigur, sigur că te-am auzit Pilatuşca, zâmbi linguşitor Dihania. Ca formă şi ca caracter, pireul este dincolo de percepţiile noastre perceptibile şi întrece supa după criteriul comensurabil al aspiraţiilor incomensurabile.

-Iic, sughiţă mahmur Dregătorul, pireu, supă, Pilat – pentru mine tăt îi un câcat, nu da ladna, fashim tăt să shibă ghini.

***

E noapte. Lumina s-a stins, supa mocneşte uşor în ceaun. Căpcăunii sforăie în unison după încă un dezmăţ petrecut cu ocazia unei noi şedinţe eşuate. E linişte, e cald, e bine – stabilitate, într-un cuvânt. Şi doar din când în când mai trage cineva câte o băşină ca să nu le pară celorlalţi viaţă prea frumoasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s