NU-ŢI CREA CHIP CIOPLIT SAU POATE TOTUŞI ÎNDRĂZNEŞTI?

„Nu-ţi crea chip cioplit”  – una din poruncile Domnului. Nu ştiu de ce, dar eu întotdeauna am fost predispusă să încalc această lege divină prin a idolatriza diferite persoane. Şi nu regret, pentru că anume datorită unei astfel de încălcări am ajuns într-o redacţie uimitoare, ocupându-mă cu ceea ce-mi place şi descoperind atâţia oameni interesanţi. Ce-i drept persoana pe care am idolatrizat-o s-a dovedit să aibă un gust mai mult „sărat şi piperat” decât dulce-amărui (cum îmi închipuiam eu), ceea ce m-a făcut de multe ori să-mi aduc aminte de această poruncă din cele 10 ale Domnului. În final, asta nu mai contează, fiindcă oricum îi voi fi mereu recunoscătoare acestei persoane pentru experienţa preţioasă pe care am căpătat-o datorită ei.

Un intro (cam lung) care conduce spre personajul principal al acestui articol. Aseară l-am văzut la tv şi mi-a trezit un nou val de admiraţie (citeşte inspiraţie). Dau la o parte legile divine şi conştiinţa mea de femeie (de altfel, flămândă de doruri şi senzaţii neîmplinite) se apucă de scris. Este vorba despre un interpret de muzică rock de la noi (ca să măresc intriga, nu voi da nume, dar veţi ghici uşor). Tinerii de astăzi îl privesc cu alţi ochi, dar pentru noi, melomanii anilor ’90 (cei care umblau cu plete lungi, „пробор по центру”, cămăşi în carouri şi bocanci „тракторные”, cei care se băteau cu „gopnicii” şi care zi de zi se adunau la terasa „31 August”) formaţia al cărei lider este a fost spărgătorul definitiv de gheaţă al rockului moldovenesc. Şi asta pentru că în sfârşit apăruse şi altceva, în afară de „hardcore moldovenesc”.

Fetele de astăzi nu prea îşi imaginează cât de îndrăgostite şi câte îndrăgostite erau de el. Pentru mine personal, acest interpret întruchipa frumuseţea masculină – chipeş, semeţ, deştept, cu o voce care-ţi trezea cordul (şi nu numai) din cele mai adâncuri somnuri. Avea ceva în privire care te făcea să uiţi că ai iubit, angajamente. În plus, era (şi încă mai este) un naţionalist înverşunat – pe atunci lucru la modă. Pe alocuri era arogant, poate chiar impertinent, dar asta făcea parte din el, ca personaj pe scena showbizului autohton. De câte ori citeam sau priveam vreun interviu cu el, îmi plăcea tot ce spune şi cum o spune – un pic teatrală sinceritatea şi directitudinea asta a lui, dar în spirit clasic moldovenesc. Cel mai mult, însă îmi plăceau piesele sale, pe care şi acum le ştiu pe de rost.

Aseară i-am văzut toată familia la tv şi m-a cucerit din primele secvenţe. Mi-a plăcut absolut totul – şi părinţii lui, şi fraţii, şi bineînţeles el (încă o dată). Suntem ambii niţel încărunţiţi, ambii niţel dezamăgiţi de partenerii de viaţă, ambii dornici de a resimţi scântei în cord, ambii cu burtică şi a doua bărbie, ambii lăsaţi de fumat şi (probabil) băut, ambii un pic mai înţelepţi… Şi totuşi am impresia că în spatele acestei maturităţi, puştanii cei de 20 de ani încă mai dau în clocot. Cu alte cuvinte, femeia din mine încă mai vede bărbatul din el.

Nu vreau să-l cunosc îndeaproape, prefer să rămân cu senzaţia „chipului cioplit” în suflet, decât cu  un gust amărui al dezamăgirii, sau poate greşesc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s