BĂTĂLIA PENTRU LAPTE SAU E TIMPUL SĂ MĂ LAS BĂTUTĂ?

Nu-mi place să mă plâng, fiindcă întotdeauna am senzaţia că-l supăr pe Dumnezeu. În aşa momente mă gândesc că există oameni care se simt de 100 de ori mai rău decât mine. De asemenea nu-mi place să fiu compătimită (cu excepţia soţului, care, spre regretul meu, este atât de zgârcit cu mine în ceea ce priveşte compasiunea). Prefer să văd partea plină a paharului, spunându-mi atât de firescul „totul va fi bine” – vorba de duh a moldovenilor – şi chiar cred că nu există situaţii fără ieşire. Şi totuşi…

Sunt zile când îmi vine să urlu (normal, ca orice om, că nu sunt robot). Iată aşa o zi a fost astăzi şi am impresia că va fi şi mâine…şi chiar poate poimâine. Ziceam să vă povestesc despre cea mai mare bătălie din viaţa mea – bătălia pentru lapte. Viitoarele mămici la sigur au citit zeci de articole despre cât e de important laptele matern şi cât e de plăcut alăptatul. Ei, bine, există excepţii şi cu cea mai mare părere de rău, dar m-am pomenit şi eu printre aceste excepţii.

Pentru mine alăptatul este muntele Golgota pe care, spre deosebire de Iisus, trebuie să-l urc de câteva ori în fiecare zi. Hipogalactia (insuficienţa laptelui) – diagnoză care mi s-a stabilit deja a doua oară în viaţă. Cauzele sunt diverse, dar nu asta mă interesează, ci soluţiile. Păi iată că de data aceasta chiar am încercat tot ce-mi stă în puteri. Am citit toate site-urile, revistele, cărţile, dar se vede că nu mi-i dat.

Dacă aţi şti numai cum e să te simţi în pielea unei cămile: minimum 5 litri de lichide pe zi – o sarcină căreia organismul meu cu greu îi face faţă. Beau ceaiuri din ierburi (posibile şi imposibile), lapte, supe, vitamine ş. a. m. d. am impresia că mă transform într-un acvariu ambulant. Am încercat şi miere cu nuci, şi lapte condensat, şi tot felul de reţete din bătrâni – numai că rezultatul deocamdată sunt doar kilogramele în plus care cresc cu viteza luminii (spre marele meu regret). Cât priveşte  alăptarea la cerinţă, care chipurile ar stimula lactaţia, eu consider că această recomandare este dată de oameni care în viaţa lor nu s-au confruntat cu asemenea probleme. Eu am petrecut o săptămână întreagă la gura fiicei mele şi în afară de nişte fisuri oribile ale gurguielor nu am căpătat nimic. Acum nici nu vă pot descrie ce durere simt în timpul alăptatului, dar nu am voie nici măcar să scot un pisc, pentru că toată energia negativă se transmite la copil. Şi uite aşa, cu un zâmbet stors (care mai curând seamănă cu un rânjet) şi lacrimi înghiţite, zi de zi mă confrunt cu o durere fizică care începe să mă depăşească. Nu mă ajută deja nici exerciţiile de respiraţie, nici meditaţiile.

Eu cred că aceasta este răsplata pentru nişte păcate de ale mele, pe care deocamdată nu le conştientizez ca să le pot repara. Dacă mi se întâmplă deja a doua oară acelaşi lucru, înseamnă că nu am prins la minte şi calc pe aceleaşi greble. Orice ar fi, încerc să fiu optimistă, deşi sunt pe punctul de a ceda. În viaţă trebuie să ştii şi să pierzi, aşa că mă gândesc poate e timpul să mă las bătută în această bătălie. Şi dacă nu-i pot transmite fetei mele dragostea prin laptele matern, o sărut în fiecare zi de zeci de ori şi prin suflarea mea încerc să-i dau numai energie pozitivă. Of, dacă aţi şti cum mă rog seara, când vine ora X şi o apucă colicile la burtică, mă rog durerea ei să treacă la mine… dar despre asta un articol aparte.

P.S. Merci că mi-aţi citit articolul, eu având astfel posibilitatea să mă răsuflu. Iată acum, după ce mi-am descărcat şi eu amarul, parcă mi-i mai uşor şi iarăşi mi se întăreşte speranţa că mai am şanse să câştig. E greu să fii mămică, dar să nu fii mămică e şi mai greu.

2 gânduri despre “BĂTĂLIA PENTRU LAPTE SAU E TIMPUL SĂ MĂ LAS BĂTUTĂ?

  1. Eu nu sunt mama (inca) si nu pot sa dau un sfat destul de obiectiv, dar prietena mea a nascut recent si a dat piept copilului 1 luna, dupa care a pierdut laptele (bebe nu se satura si trebuia s-o hraneasca cu lapte facut din lapte praf „formula” – asa in numesc in SUA). Si cu incetul a inceput sa aiba lapte mai putin si a trecut de tot la formula. Bebe e fericit si sanatos si ea nu treb sa se chinuie cu alaptatul si cu „mulsul” (scuze de expresie, da asa spun eu la pompa pentru sin). Fara durere si toti fericiti.
    Poate nu te mai chinui atita? Sunt sigura ca bebele tau te-ar intelege si ar prefera laptele praf in loc de durea ta. Asta asa, o opinie…

    • Deja s-a regulat lactatia, nu stiu cat va dura, dar important este ca dureaza pana acum. Nu am nimic impotriva alimentatiei artificiale, prima mea fetita a fost mai mult alimentata cu amestec decat cu piept, dar nu ma consider de la asta o mama mai rea. Eu tot sunt de parere ca pentru un copil cel mai important e sa-si vada mamica fericita. Oricum laptele matern contine anticorpi care nu pot fi gasiti nicaieri in alta parte asa ca e bine totusi de straduit de dat piept, dar daca nu e posibil, de trecut la alimentatia artificiala si nu trebuie de dramatizat. Daca nu poti rezolva o problema, schimba-ti atitudinea fata de problema.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s