20 IULIE – O NOUĂ ZI, O NOUĂ VIAŢĂ

Dacă te întrebi care este sensul vieţii, maternitatea este locul unde ar trebui să te duci. Are o energetică aparte această instituţie medicală. Aici timpul se scurge altfel, nimereşti într-o altă dimensiune, unde un singur geam desparte ceea ce cu adevărat contează de toată forfoteala zilnică care ne face să ne simţim atât de importanţi. În maternitate te simţi ca şi cum te-ai desprinde de furnicar, creându-ţi propria cetate. Nicăieri în altă parte lacrimile de durere nu sunt atât de dulci, iar lacrimile de bucurie atât de amare. Nicăieri în altă parte nu înţelegi cât de valoros este darul vieţii care se oferă de-a dreptul din adâncurile adâncurilor. Şi nicăieri în altă parte nu înţelegi cât de preţioasă este o zi, fiecare oră fiind o nouă realizare – o oră poate neînsemnată pentru întregul univers, dar atât de însemnată pentru fiinţa-ţi dragă.

Deci, cum a fost? Nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu şi nu o să povestesc cu lux de amănunte aşa ca cele care-mi vor citi articolul să nu mai vrea să nască. Mă voi rezuma la un scurt „a fost greu – rapid şi foarte dureros”. Şi totuşi nu mă pot abţine de la un singur detaliu. Atunci când veţi auzi istorii precum în timpul travaliului femeile rod cu dinţii zăbrelele de fier de la pat, să ştiţi că şi eu am fost printre acelea. Nu o să uit niciodată senzaţia pe care am avut-o în momentul când am născut. Fericire, uşurare, durere, euforie – a fost un coctail mai feroce decât orice drog din lume. Am impresia că nici un amator de senzaţii tari nu m-ar fi întrecut în clipa aceea. Toată noaptea m-am rugat Domnului să-mi şteargă din memorie obidele, durerile, toate emoţiile negative care s-au adunat în sufletul meu, ca să pot întoarce pagina şi umplându-mă de dragoste s-o pot oferi cu vârf şi îndesat. A doua zi dis-de-dimineaţă a tras o ploaie torenţială că nu se vedea nimic la distanţa de un metru. Priveam la geam şi simţeam cum tot noroiul din capul meu se duce odată cu picăturile de apă.

Primele cuvinte pe care i le-am spus Victoriei sunt că s-a născut dintr-o mare dragoste şi că-l rog pe Dumnezeu să ne lumineze şi să ne binecuvânteze. Am iubit-o din prima secundă cum am pus-o la piept. I-am şoptit că o să fim cele mai bune prietene, că o să umblăm împreună cu sora mai mare la shopping şi la disco, că o să mergem la teatre şi la concerte şi o să fim mereu împreună. I-am cerut scuze pentru toate stresurile şi cuvintele mai dure care i le-am adresat în timpul sarcinii şi am mulţumit-o că mi-a fost alături la toate realizările şi necazurile care le-am avut şi a fost atât de bravo. Ea mă privea şi sugea, iar în timp ce-i vorbeam îmi dădea din ochi ca şi cum ar fi aprobat fiecare cuvânt. În timpul sarcinii mă tot întrebam dacă o să fie posibil, sau mai bine zis, cum o să fie posibil să iubesc o fiinţă tot atât de mult ca şi pe Delia (e o întrebare pe care şi-o pun multe mămici). Bunica îmi povestea că şi ea fiind însărcinată a doua oară se întreba cum va împarte cele 100% de dragoste între doi copii şi apoi, când s-a născut fratele mamei, a înţeles ca nu trebuie să împartă nimic, că de fiecare dată apar alte 100% de dragoste. Aşa este. Sufletul meu s-a întregit. Eu nu împart nimic, ci din contra mă simt de două ori mai plină. E ca şi cum în inima mea s-ar revărsa două râuri, atât de diferite şi în acelaşi timp atât de apropiate. Şi pe zi ce trece senzaţia asta tot creşte şi creşte.

Fireşte că la toată „mierea” aceasta este şi o altă latură, mult mai condimentată, dar am ascuns-o sub un lacăt de fier şi numai noaptea târziu, când nu mă vede nimeni, întredeschid un pic zăvorul şi dau drumul la tot şiroiul de lacrimi care s-a acumulat de peste zi. Unele femei îşi revin foarte uşor după naştere. Personal am văzut o fetiţă zveltă care zburda pe culoarele maternităţii într-o rochiţă scurtă cu o frumuseţe de bebe în braţe. Mă uitam la ea şi înghiţeam în sec. Mie mi-i dat o cu totul altă soartă, dar se vede că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru fetiţele mele frumoase. O să-mi revin încetul cu încetul şi ştiu că va trebui să depun eforturi mult mai mari ca prima dată. Am impresia că frumuseţea mea de altă dată nu va mai putea fi recăpătată (deşi încă mai sper), în schimb frumuseţea pe care o simt în interior e mult mai mare şi sper că într-o bună zi ambele vor fi în armonie. Atât deocamdată. Miumisiu (aşa o dezmierd eu) doarme, iar eu încă mai am o groază de făcut.

P.S. În curând despre cea mai mare bătălie din viaţa mea – bătălia pentru lapte.

4 gânduri despre “20 IULIE – O NOUĂ ZI, O NOUĂ VIAŢĂ

  1. Nastea, tu esti bravo! eu personal cred ca trebuie sa ai mult curaj sa mai nasti o data la varsta noastra frumoasa, cand totul e pus deja pe etajere, cand viata parca merge struna, iar o noua sarcina si un suflet nou ne poate da totul peste cap.

    Citeam si simteam un izvoras care sursura in inima mea, aducandu-mi aminte ca timpul trece si ca bucuria maternitatii este una dintre cele mai frumoase bucurii (daca nu cea mai frumoasa) si ca ar trebui sa caut sa gust din nou din ea. Dar…toate la timpul sau🙂

    Nastea, eu ti-am mai spus si o mai spun, o femeie, dupa o anumita varsta e frumoasa, plina de viata si lumina in ochi doar daca a trecut prin maternitate. Si tu stii asta. Nimic nu intinereste si infrumuseteaza mai mult decat maternitatea. 10-15 de kg. in plus nu sunt altceva decat kg. de iubire si caldura. atat. nicidecum grasime, slanina, celulita. iar cei care sustin contrariul, n-au decat sa simta cum e sa rozi cu dintii zabrelele de metal ale patuui si vor intelege.

    sa-ti creasca fata, iar tu sa intineresti langa ea! Diana

  2. Esti o mamica tanara, iubitoare, inteleapta si puternica, Anastasia. Vei mai castiga multe batalii.
    Cat despre restul… stii cate femei te-ar invidia pentru cele doua fetite, fara sa conteze nimic altceva? Gandeste-te numai…

    Bucura-te pe de-a-ntregul de Victoria ta! E nascuta in zi de sarbatoare – Sf. Ilie – si va fi o sarbatoare ea insasi. Ca si Delia.
    Felicitari! Asta da implinire!
    Cu drag.

  3. Pingback: DOI ANI DE MA-MI-CO | tanti Nastea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s