МУЖИК НЕ БАБА SAU IEŞIŢI DE SUB FUSTA MAMEI

Moto: se zice că bărbaţii îşi aleg soţiile pe potriva mamei, fie la înfăţişare, fie la comportament. O fi însemnând aceasta că trebuie să le înlocuim fusta mamei?

Am eu o rudă, prin alianţă, cu care (iertată să-mi fie cacofonia) am „fericita” ocazie să comunic destul de des, nu că aş avea marea dorinţă, dar ne impun circumstanţele. Această rudă se consideră un bărbat adevărat, un super macho, un Alain Delon întruchipat doar că… la cei 33 de ani ai săi trăieşte pe spatele părinţilor, aşa şi nu s-a învăţat să mănânce cu gura închisă, nu este în stare nici măcar să-şi prăjească un ou, iar problema numărul unu la ordinea zilei este cu cine să iasă la o bere sau când să se ducă la pescuit. Fusta mamei a fost înlocuită cu fusta soţiei, care a adoptat politica „corcolirii”, cu alte cuvinte, suflarea în borş, fund şi mai ştiu eu ce alte orificii. Ruda asta a mea trebuie lăudată la fiecare pas, altfel nu-i în stare nici măcar să îndoaie un deget. Chiar şi dacă trage o băşină (să am iertare), trebuie să-i spui că-i cea mai puturoasă băşină din lume, altfel nu poate dormi liniştit la noapte.  „Super eroul” nu suportă nici cea mai mică critică, iar orice glumiţă pe seama lui, este imediat raportată cu lacrimi în ochi la soţie, care îi apără onoarea cu îndârjirea unui comisar de la procuratură. Pentru a nu o jigni, am preluat şi noi gâdilirea asta la ouă, că mă rog, cine om fi să-l judecăm. Astfel, ego-ul şi aşa supraponderal al rudei mele a crescut până la asemenea proporţii încât nu mai încape în şliţ (dacă înţelegeţi aluzia).

Eu îmi laud soţul  foarte rar . Nu-l consider macho, ci mai degrabă мужик, nu-l consider superman, ci mai degrabă sperman (pentru că sper că el e my man), nu-l consider Alain Delon, ci mai degrabă un Leopold, pentru că în timpul certurilor noastre preferă întotdeauna să iasă подлый трус, în schimb mereu vine acasă cu propunerea „давайте жить дружно”. (n. r. împăciuitorul motan Leopold este personajul principal al unui desen animat sovietic care ilustrează relaţiile destul de controversate ale acestuia cu vecinii săi, şoarecii).

Şi pentru că este un bărbat adevărat, el nu se sfieşte să facă şi muncă femeiască. Eu ştiu că poate nu doar să-şi pună singur în farfurie, dar şi să-şi prepare ceea ce este în farfurie, după care nu numai s-o ia de pe masă, dar şi s-o spele cu succes. Mai mult decât atât, numai el ştie cum s-o hrănească pe micuţă, atunci când ea refuză categoric să mănânce, iar pe mine mă poate lua prin surprindere cu o cină poate nu romantică, dar fooooaaaaarte gustoasă, ce-i drept şi foooooaaaaaarte rar. El poate să împletească cosiţe şi să coase un nasture rătăcit. El nu mă răsfaţă cu daruri şi flori, dar ştiu că nu am nici o grijă în privinţa serviciilor comunale. El ştie să repare orice şi să îndure dârz cicălelile mele când îl tot grăbesc să termine odată ţi odată bocănelile şi sfredelitul. Bărbatul meu nu-i ideal – nici pe departe – dar se descurcă foarte bine singur, ceea ce nu aş putea spune despre mine. Nu că m-aş pierde fără el, dar simt pe alocuri că nu m-aş descurca atât de bine dacă nu l-aş avea alături. Poate şi seamăn cu mama lui dar cu siguranţă nu i-am înlocuit fusta mamei. Asta cred că şi-l face pe un bărbat să se simtă cu adevărat bărbat.

2 gânduri despre “МУЖИК НЕ БАБА SAU IEŞIŢI DE SUB FUSTA MAMEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s