PRIMUL MEU REPORTAJ SAU DEFLORAŢIE CU SUDOARE ŞI ORGASM, PARTEA a III-a

PARTEA a III-ea

Cabina de montaj este faza finală a producerii unui reportaj. Textul deja e scris, time-cod-urile notate şi vocea înregistrată. Tot ce urmează este să primeşti plăcere de la proces. Dar aici depinde foarte mult de iscusinţa partenerului (în cazul nostru – editorul de imagine).   

Am avut noroc şi de data aceasta. Faceţi cunoştinţă: primul meu editor – Vladimir Babici – un băiat foarte sexy, în geacă de piele, cu o coadă lungă şi alură de rock star. Mai în scurt – Вова, Вова, Чума.

„Первый раз?”, mă întreabă ridicându-şi o sprânceană. Dau afirmativ din cap.

„Ну идем, я тебя быстренько”.

„Аха” am mormăit fâsticită. я тебя быстренько se are în vedere hai să-ţi montez repejor reportajul.

„Рыба уже есть?”, mă întreabă el. „Не-а”, răspund timid. „Ну давай готовить рыбу”.

 „Давай, только откуда я её возьму?”, îl întreb cu note de horror în glas.

„Что?” mă întreabă el nedumerit

„Рыбу”, răspund prompt.

„А зачем её брать?”, mă întreabă el şi mai nedumerit.

„Ну как зачем? Чтобы готовить”, încep deja să-mi apară şi note de iritare în voce.

„Что, прости, готовить?” iarăşi mă întreabă nedumerit.

„Ну как там это у вас называется – Рыбa!!!” şi simt că limitele răbdării mele încep uşor uşor să crape.

„Аааа, понял!”.

„În sfârşit. Aleluia!”, zic eu în sinea mea. Între timp Vova îmi explică ce înseamnă „Рыбa” sau „peştele” (în limbajul TV: scheletul reportajului unde se aranjează în ordinea consecutivă betele şi sincroanele, mai este considerată de unii editori partea cea mai grea a montajului.) Odată ce ai peştele gata, consideră că 50 la sută din reportaj e gata. Vova îmi explică cât e de important să alegi muzica potrivită pentru reportaj şi că întotdeauna se alege mai întâi muzica şi apoi cadrele şi nu invers. Îmi arată cum se lipesc planurile între ele şi este primul care-mi spune că sunt telegenică şi că nu trebuie să mă sfiesc să apar în cadru, ba dimpotrivă. Mirarea lui mă măguleşte când a aflat ce vârstă am.

 Lecţia Nr. 6: Montajul este matematică curată. Un cadru nu poate să dureze mai mult de 3-5 secunde. Deci, calculează de câte cadre ai nevoie pentru a acoperi un reportaj de 2 minute, adică 120 de secunde.

 Şi uite aşa, încetul cu încetul am finisat reportajul şi… O, DA,  a venit punctul culminant. Când priveam materialul exportat mă simţeam pe culmile triumfului. Probabil aşa se simţea David văzându-l pe Goliaf înfrânt. „I did it. I did it. I did it”, sunt unicele cuvinte care-mi stăteau în gând. Şi încă o dată „I did it”. Imediat s-au şters şi oboseala, şi somnul, şi nervii. I DID IT!!! Şi tot ce mi-a rămas este sentimentul de satisfacţie.

 „Ei, cum a fost?”, m-a întrebat soţul seara târziu.

„A fost terifiant, oribil, monstruos, imposibil, extraordinar de… sexos! Cred că o să mă mai duc acolo.”

„Vezi, nu te prea înfierbânta”, mi-a şoptit el, deja adormind, dar era prea târziu pentru mine…

P.S. Se zice că narcomanii îşi dau seama de la prima doză că sunt dependenţi, eu am înţeles de la primul reportaj că sunt dependentă de TV, dar la tine cum a fost? 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s